vineri, 5 martie 2010

Deşertul memoriilor

Locaţia în care se afla îi era cunoscută, dar nimic din asta nu-l făcea să se simtă bine. Avea în carne o nelinişte ce l-ar fi pus pe fugă dacă nu s-ar fi simţit nevoit să aştepte. Ca şi ceilalţi. Era în faţa unui ghişeu, în gară. Lumina ce venea dinăuntru îl făcea să lase privirea în jos, să-şi privească mâinile cu un aer abătut şi gânditor. Totul părea greoi - aerul, lumina, până şi senzaţiile.
Nu era mult până să ajungă în faţă să-şi cumpere bilet, şi oftase exasperat. Din plictiseală îşi îndreptase ochii în jur, până ce privirea îi căzuse pe persoana din faţa lui. Statura, postura şi gesturile i se păreau atât de cunoscute. Vorbea cu cineva, iar vocea îl făcuse imediat să zâmbească. De ani de zile nu-l mai auzise. Nici măcar nu-l reîntâlnise. Fără ezitare întinsese mâna atingându-i umărul spre a-l face să se întoarcă.
- Lau.
Intonaţia era puţin nostalgică şi tipul din faţa lui se întorsese spre el cu uimire. Urmase o îmbrăţişare scurtă şi un salut cordial. Nici n-ar fi ştiut ce fel de continuare ar fi fost potrivită, sau ce altceva să-i spună. Ar fi fost destule, printre care să-i ceară iertare dar nu avea habar cu ce să înceapă. Îl asculta vorbind, deşi nu era atent la cuvintele ce ieşeau din gura tânărului blond. Studia cu atenţie buzele acestuia, mereu un zâmbet; unul luminos şi mulţumit.
- Mă bucur că eşti bine.
Laurenţiu făcuse o apreciere asemănătoare, continuând să-i vorbească cu un entuziasm molipsitor. Aflase că merg în aceeaşi direcţie atunci când blondul luase biletul. O călătorie alături de un fost iubit nu i se părea atât de rea, şi spera să găsească o modalitate de a aduce în discuţie despărţirea lor pentru a-şi putea cere scuze. Era neliniştit, însă considera că trebuia să-l confrunte şi să-i spună ce se întâmplase atunci. Pe lângă toate astea vroia să afle şi cum îi merge, dacă îşi continuase cariera de fotomodel.
Nici nu-şi explica cum ajunseseră în tren deja. Compartimentul era unul în grup şi privise încruntat spre siluetele din jur. Observase pe geam că afară se întunecase şi că începuse să plouă.
- Până vom ajunge se va opri ploaia.
Îl liniştise Lau ghicind o parte din gândurile lui. Ridicase genţile lor sus, aşezându-le pe suportul pentru bagaje apoi luase loc pe scaunul său. Se încruntase văzând că acesta nu stă lângă el şi îl evită.
- De ce nu stai lângă mine?
Întrebase imediat revenind la starea de frământare interioară. Distanţa dintre ei doi îl copleşea, nu vroia să fie pedepsit pentru o greşeală pe care acum o regreta.
- Pentru că locul de lângă tine e ocupat.
Răspunsese blondul lăsându-l fără grai şi cu ochii fixaţi în gol. Îşi simţea inima oprită în loc, şi încercase să evite cu privirea persoana care se afla lângă el. Observa printre genele încordate cu teamă cum se scurgeau în jos pe geam picăturile de ploaie. Se înnegurase atât de mult încât lumina din compartiment abia răzbătea spre locul unde stăteau. Tresărise la sunetul unui fulger ce brăzdase cerul, luminând pentru câteva secunde compartimentul. Abia atunci îl zărise…
Chipul lui atât de cunoscut. Obrazul fin de culoarea piersicii, dar acum mai palid. Ochii mari şi genele lungi întoarse în sus fără a avea acea artificialitate. Ca la o păpuşă, atât de fine şi atât de negre de parcă ar fi fost vopsite sau des rimelate. Buzele groase, lipsite de culoare de această dată. Părul scurt, aproape ras în cap. Îşi amintea acel chip, vag…dar şi-l amintea.
- Poate data viitoare ar trebui să vii însoţit.
Lumina dispăruse, nici nu mai ştia cine-i vorbise. Ar fi vrut să se ridice şi să plece cât mai repede de acolo. Îi captase atenţia un singur detaliu; pe scaunul liber din faţa lui se afla un bilet.

*
Visul îl făcuse să tresară şi să se ridice din pat. Îşi simţea respiraţia greoaie şi transpiraţia rece lipindu-i bretonul de frunte. Trecuse degetele tremurânde îndreptându-şi părul pentru că în acele momente simpla lui existenţă îl incomoda, nu doar acele fire rebele de păr. Pornise cu un pas lent spre uşă, ca apoi să iasă din cameră cu furie şi nelinişte.
Un simplu vis să-i amintească de lucruri pe care le uitase, sau credea că le va putea uita. O umbră, un simplu chip…o singură noapte din trecut.
Intrase în bucătărie pentru a bea apă. Avea gâtul uscat, probabil n-ar fi fost capabil să scoată o vorbă în acel moment, dar simţea nevoia să facă ceva pentru a-şi scoate din cap acel chip. Dar cu cât îşi dorea mai mult asta, cu atât memoria lui revenea, amintindu-i de acea noapte. Aceeaşi ploaie torenţială, aceleaşi fulgere şi…acel tânăr.
Izbise cana cu apă de perete, lăsându-se pradă furiei care-l măcina. Ar fi vrut să simtă acele remuşcări pe care ştia că ar trebui să-l aibă, dar avea doar o senzaţie de deşertăciune în suflet. Regretele nu ar fi schimbat cu nimic greşelile lui din trecut.
- Simon!
Nici măcar nu se întorsese spre mama lui, ştiind că auzise zgomotul. Se prefăcuse calm şi adormit, aplecându-se să adune cioburile de pe jos.
- Mi-a scăpat din mână. Minţise dând din umeri. – Du-te înapoi şi dormi. Mormăise apoi printre dinţi închizând ochii ca o rugăminte interioară ca femeia să-l asculte. Altfel şi-ar fi vărsat furia pe ea şi vroia să evite asta.
Oftase liniştit auzind cum aceasta se depărtează. Nu erau memorii de împărtăşit, îi lăsau sufletul pustiit amintindu-i că singurătatea pe care o oferise altora era cea în care se avântase singur.
Zărea cioburile în ceaţa care îi umezea ochii, şi îşi ştersese cu mâneca de la cămaşă lacrimile ce-i coborau pe obraji.
I se părea că petrecuse o eternitate cât adunase toate cioburile şi le aruncase la gunoi. Rămăsese întins pe jos, cu spatele ud de la apa vărsată, sprijinindu-se de perete. Pe fereastră zărea acel răsărit de soare ce lumina în dimineţile întunecate când i se părea prea devreme să se ridice din pat şi prea răcoare să se schimbe pentru a pleca la lucru. Liniştea îl sufoca de data asta, îndemânându-l să ia largi guri de aer pentru a-şi oxigena plămânii.
Gândurile nu încetaseră pentru o clipă să i se abată de la acel tânăr. Paloarea lui şi lipsa părului îl îndemna să creadă că ceva era în neregulă. Chiar şi atunci îi dăduse de bănuit, dar presupunerile nu se potriveau cu starea de beţie şi de supărare. Îşi amintea când îl cunoscuse şi cum. Nu şi ce făcuse, şi de ce i se întipărise în minte chipul lui ca să-l bântuie mai târziu. Nu-şi imaginase să aibă memorii reprimate. O stare clinică cu care refuza să se confrunte, sau pe care să o accepte. Nici nu ştia care ar fi fost limita normalităţii la el.
Se dezmorţise, ridicându-se de jos pentru a bea într-un final apă. Afară se luminase şi ziua părea a fi una senină, deşi constatarea îl lăsa rece. Nici măcar scurtele raze de soare ce răzbăteau printre jaluzelele crăpate nu-l încălzeau ca înainte. Hotărâse să-şi schimbe hainele şi să plece. Simţea nevoia să uite de vis, să uite de ce-şi amintise. Plecase înapoi spre camera lui, intrând pe uşa lăsată larg deschisă. Ignorase pătura aruncată pe jos sau cearceaful răvăşit. Se schimbase în grabă şi deschisese geamul.
Ştia unde anume să se ducă. Nici trebuia să invoce un motiv pentru că se află acolo. Îşi luase cu el cheile de la apartament şi ceva bani. Se bucura uneori că Emi stă atât de aproape şi că nu e nevoie să meargă mult până la el. Altfel probabil nici nu s-ar fi dus. Cât despre telefon nici nu intra în discuţie. Avea momente în care ura să-l vadă. Îi amintea de distanţa dintre el şi Cosmin, la cât de mult adora clipele în care vocea lui îl liniştea, atât de mult dispreţuia că nu e acolo lângă el. Refuza să-l aprindă şi să-şi sune iubitul. Nu era obişnuit să-şi verse amarul prin telefon. Să explice şi să vorbească despre ceea ce simţea îi era greu şi în realitate, nu găsea în el imboldul de a forma numărul pentru a-l trezi să-i spună despre acel coşmar.
Oricum era prea târziu acum că sunase la uşa lui, nu mai avea cum să se răzgândească. Deja îi deschisese.
- Ai venit să luăm micul dejun?
Întâmpinase Emi cu zâmbetul pe buze. Era unul de amuzament, probabil făcând referire la felul răvăşit în care arăta.
- Cam aşa ceva.
Intrase fără a fi poftit, ştiind în orice caz că este întotdeauna un musafir bine primit. Nu doar Emi avea încredere în el, ci şi familia tânărului. Îi răspunsese tot cu un zâmbet, ceva mai reţinut, dar măcar existent.
- Hai să mâncăm ceva.
Sugerase indicându-i să intre în bucătărie. Oricum pentru Simon era prima locaţie unde s-ar fi oprit fiindcă acolo îşi petreceau majoritatea timpului când venea la Emi. În special vara.
- Am avut un coşmar.
Nici nu apucase să se aşeze bine la masă şi dezvăluise deja adevăratul motiv pentru care era acolo. Emi lăsase ibricul în care se pregătea să pregătească ceaiul şi se apropriase de el.
- Dacă e unul violent nu vreau să aflu.
- Vreau să îmi amintesc…Murmurase trecându-şi palma peste fruntea care începea iar să-i transpire, deşi nu simţea altceva decât un frig constant.
- Ce anume? Amicul său îl apucase îngrijorat de umăr, dându-i la o parte braţul. –Eşti palid.
- Mai ţii minte când m-am drogat prima dată? Îl întrebase fixându-l cu nervozitate.
- Nu. Venise răspunsul ferm. – Ţi-am spus că sunt unele lucruri de care nu-mi mai amintesc.
Ştia că acesta minte, dar nu avea cum să-l facă să vorbească. Nu avea prea multe motive să răscolească iar totul, iar dacă ar fi făcut-o, Emi l-ar fi învinovăţit ca întotdeauna spre a se disculpa pentru greşelile lor. Le făcuseră împreună, dar acum era singurul dispus să le recunoască.
- Am visat pe cineva din perioada aceea. Şi nu mai ştiu ce s-a întâmplat cu el…
Murmurase ultima frază cu vocea joasă.
- A fost doar un coşmar, Simon. Îi mângâiase părul încercând să-l calmeze. Ghicea din vocea greoaie a amicului său că nu era un lucru despre care să poată vorbi atât de simplu. Şi ştia că a aduce în discuţie ce se întâmplase atunci nu făcea decât să-l enerveze. De aceea îi răspunsese negativ la întrebare, oricât de mult şi-ar fi dorit să ştie detalii din trecutul lui.
- Stătea aproape de Laurenţiu. Şi, oftase eliberând aerul ce-l reţinuse în el ca o povară, cred că am avut o aventură de-o noapte cu el, pe atunci. Dar nu-mi mai amintesc ce s-a întâmplat.
- Mai ştii cum îl cheamă?
- Andrei?
- Andrei e primul tău iubit, idiotule.
Îşi luase mâinile de pe el ştiind că în astfel de momente Simon devenea cât se poate de enervant. Nu şi-l putea imagina vreodată fiind într-o relaţie, una din dragoste, strigând numele iubitului său în momente intime. Aşa ceva era prea departe de personalitatea bărbatului.
- Începe cu A! Ridicase vocea lovind uşor cu dosul palmei de masă. Revenise cu mâna peste frunte, acoperindu-şi ochii cu nervozitate.
- Singurul care-l ştiu este Andrei. Şi nu de la tine, pentru că de la tine am aflat mai târziu. Îl ştiu de la amicii tăi. Şi dacă acel….să-i zicem „A” ar fi reapărut, cu siguranţă aş fi ştiut. Probabil se afla prin zonă pe atunci. Eu zic să bei ceaiul ca să te trezeşti mai bine.
Vocea aspră pe care o folosea Emi îl îndemna să revină la dispoziţia obişnuită, la indiferenţa sub care îşi ascundea temerile şi problemele. De aceea zâmbise cu ironie la spusele amicului său, ştiind că se contrazice singur. Oricum nu avea de ce să-i reproşeze ceva.
- O fi şi cum spui tu.
- Ar fi bine să fie cum spun eu. Pentru că aş schimba cartierul ştiind că la câţiva paşi de mine zace locul acela abandonat. Îţi dai seama că parcă ar fi bântuit nu alta?! Nimeni nu s-a mutat acolo de când Andrei şi familia lui s-a mutat.
- Şi ce-ai vrea să fac eu? Să chem pe cineva să se mute?!
- Să-ţi pese. Să deschizi ochii, ca acum şi să înveţi să priveşti în faţă fără să repeţi greşelile din trecut.
Nu avea cum să riposteze, prietenul său avea dreptate. Şi singura lecţie pe care putea să o priceapă din tot coşmarul era că uneori trecutul putea fi îndreptat prin prezent. Poate de aceea revenise ca un flash-back , o răstălmăcire fictivă ce trebuia înţeleasă în adâncul acţiunilor sale.
- E greu să judeci limpede când sunt atâtea care să te lase confuz.
- Dar nu eşti singur. Şi greşeli nu faci doar tu…
Adusese cana cu ceai, revenind aproape de el. Îl apucase de umeri, frecându-l peste haina pe care o purta. Încerca să-i aducă alinare ştiind că răspunsurile lui dure îi răscoleau deja gândurile. Nu făcuse asta cu intenţie rea. Uneori Simon trebuia să primească mustrări şi în afara conştiinţei sale.
- Ai să-ţi revii, da?
- Da. Probabil am să uit iar.
Râsese sorbind din ceaiul fierbinte. Lăsa aroma de muşeţel să-l calmeze, încercând să ia înghiţituri mici din cană. Amicul său îşi pregătise o cafea, privindu-l în linişte. Fiind o dimineaţă de week-end bănuia că aveau să o petreacă împreună, şi gândul acesta îi era pe plac. Uneori Emi se dovedea a fi o companie bună ce reuşea mereu să-l bine dispună. Optimismul nu fusese niciodată punctul său forte.
- Să nu mă uiţi pe mine altfel am să-ţi rup…ceva preţios. Ş-atunci să vezi durere.
Îl ameninţase cu linguriţa cu care mestecase zahărul în ceaşca de cafea. Simon dăduse amuzat din cap. Exact cum bănuise. Emi schimba cu el replici serioase doar când era nevoie; în rest reveneau la jocul lor în care totul trebuia să fie bine şi să se termine cu bine.
- Vii să fumăm pe terasă?
Aprobase imediat, ridicându-se de pe scaun şi dezmorţindu-şi trupul. Îl urmase pe balcon, simţind din plin razele soarelui încălzindu-l uşor. Poate că era mai bine să uite, hotărât să înveţe ceva din deşertul memoriilor sale.
• • •

Dincolo de dorinţe

Din afară localul nu părea a fi aglomerat şi hotărâse să privească numai în treacăt. Alesese să stea puţin mai departe de geamurile fumurii şi să aştepte. Ţigara ce se învârtea printre degetele lui trăda nervozitatea. Îl lăsase pe Cosmin să aleagă localul, cunoscând mai bine oraşul, şi cel fel de baruri sunt deschise imediat după revelion. Nu ştia dacă tânărul va veni într-adevăr. Faptul că nu îl sunase să amâne sau să refuze întâlnirea lor însemna că urma să sosească. Simon dezbătea în sinea sa posibilităţile, dar mintea i se golise rapid observând cele două siluete ce se apropriau. Îl distingea clar pe Cosmin, iar mergând alături de el era o tânără. Păreau de-o seamă, judecase Simon ridicând puţin din sprâncene. Nu se aştepta să mai apară cu cineva, sau măcar să apară…Era curios să o cunoască pe fată.
- Salut.
Întâmpinase primul, mai întâi pe Cosmin, privind apoi spre tânăra care-l măsura din cap până în picioare.
- Ea este sora mea, Andra.
Se grăbise să-i prezinte înainte ca Simon să tragă concluzii pripite. Bărbatul zâmbise puţin amuzat, întinzându-i mâna fetei. Ştia să distingă privirile oamenilor, şi modul în care este privit. Iar tânăra nu părea a-l privi cu antipatie, ceea ce era un început bun.
- Îmi pare bine.
Andra răspunsese acelaşi lucru, observându-se clar că încearcă să-şi controleze curiozitatea în a-l studia. Cosmin însă nu reuşise să se abţină, şi privirile lui momentan reuşeau să asimileze ceva mai mult despre Simon decât noaptea trecută. Lumina îi dădea un aer şi mai aristocrat, părul scurt era evidenţiat de luciul natural, la fel şi pielea lui. Tânărul trecuse repede cu privirea peste gâtul dezgolit al acestuia, profitând de faptul că Simon avea paltonul deschis. Purta un pulover simplu pe dedesubt, remarcase gândindu-se că i se potriveşte culoarea, scoţându-i în evidenţă trăsăturile feţei.
- L-am escortat până aici pentru că părinţii noştri nu vroiau să-l lase să iasă. Aşa că le-am zis că îl iau cu mine la cumpărături.
Îl informase Andra, profitând de faptul că fratele ei tace. Avea să converseze cu Simon pentru a vedea ce fel de tip este, măcar la suprafaţă, cât putea să-şi dea seama.
- Şi la ce oră trebuie să-l returnez?
- Vorbiţi despre mine de parcă aş fi un obiect. Intervenise Cosmin privind cu dezaprobare spre sora lui. Simon avea parte de altfel de priviri, deşi nu reuşea să înţeleagă prea mult din ce vroia să-i comunice pe tăcute tânărul. Ar fi vrut să se priceapă mai bine la asta.
- Dacă tot eşti aici, nu rămâi cu noi să bei un suc?
- Bine, nu am să stau prea mult cu voi oricum!
Acceptase imediat oportunitatea, intrând prima în bar, lăsându-i intenţionat în urmă. Simon îl privise în treacăt, cât îl avea în faţa lui. Se abţinea cu greu să nu stea mai aproape sau să nu-l fixeze intens. Frumuseţea pe care o avea depăşea frontierele uzuale. Buzele lui i se păreau exotice, la fel şi pielea tânărului, care nu îşi pierduse încă acel luciu din noaptea trecută. Mâinile erau descoperite sub jacheta neagră, având degetele puţin înroşite de la frig. Primul impuls ar fi fost să-l ia de mână pentru a-l încălzi, dar erau în public şi în plus, sora lui era acolo.
- Nu era nevoie să fii politicos cu ea.
- Îmi cer scuze dacă te-am supărat.
Avea să comenteze subiectul mai târziu, îşi spuse Simon privindu-l ferm. Îşi ceruse scuze atât de repede numai pentru a evita continuarea discuţiei de faţă cu sora lui.
- E în regulă.
Se roşise imediat înţelegând că nu trebuia să se împotrivească. Deşi situaţia era destul de delicată pentru că nu ştia ce întrebări avea să-i pună Andra lui Simon. Odată aşezat pe scaunul de la masă, rămăsese cu gura deschisă. Simon luase iniţiativa în a vorbi.
- Andra, eşti mai mare ca el, sau mai mică?
- Sunt mai mare cu trei luni! Răspunsese încântată de ocazia ce i se oferea, deşi nu realiza că Simon evită întrebările punând întrebări.
- Doar trei luni.
- Tot la facultate?
- Drept şi Administraţie Publică. Înştiinţase cu mândrie tânăra, Simon zâmbind ceva mai sigur pe el. Avea un punct de plecare de data asta pentru a lungi conversaţia.

Barul cu temă rustică nu era deloc aglomerat, în afară de masa lor numai alte două erau ocupate. Chelneriţa le luase comanda destul de repede, şi remarcase că Simon comandase ceva fără alcool. Probabil vroia să facă o impresie bună, gândise punându-şi bărbia în palmă şi privindu-l în treacăt. Nu trebuia să se străduiască prea mult, avea o figură serioasă ce putea lăsa oricui un sentiment de încredere. Deşi în ochii lui se citea misterul şi tendinţele spre aventuri deosebite. Chiar şi fără a-l cunoaşte, oricine ar fi rămas captivat la prima vedere. Nu avea înclinaţii spre a gesticula exagerat, îl studiase sorbind lent din sticla de suc, încercând să se ferească de privirile lui insistente.
Se vedea că îi cercetează fiecare mişcare de asemenea, şi ar fi dat orice să afle ce gândeşte în clipa aceea. Mişcările buzelor lui, sau simpla umezire a acestora cu limba îl făceau pe Cosmin să se încălzească subit. Iar bărbatul de lângă el nu făcea altceva decât să poarte o discuţie serioasă cu sora lui. Amândoi dezbăteau intens un subiect care nici măcar nu-l preocupa. Nici nu se străduise să audă despre ce este vorba, urechile lui percepeau doar vocea groasă a lui Simon, tonul calm şi convingător, dar fără a uni cuvintele în fraze şi a le asculta însemnătatea.
- Tu ce părere ai, Cosmin? Îl întrebase sora lui privindu-l în aşteptarea unui răspuns. Înghiţise în sec ştiind că era prins în propria capcană.
- Despre ce anume? Nu eram atent. Recunoscuse înainte de ca sora lui să-l tachineze în legătură cu asta. Măcar răspunsul ei era unul silenţios – o ridicare de sprâncene.
- Despre Petiţia pentru protecţia animalelor. Ar trebui să ştii ceva despre asta, doar studiezi în domeniu. Îl lămurise Simon insistând asupra problemei, deşi se vedea clar un oarecare dezinteres asupra subiectului.
- Ştiu doar că urmează să fie dezbătută. Dar există deja anumite legi.
- Din păcate nimeni nu le aplică. Intervenise aprinzându-şi o ţigară şi trăgând scrumiera de pe masă mai aproape. Sora lui îl urmărise cu interes, fuma degajat, destul de lent pentru a putea continua discuţia.
- Eu mă duc să-mi continui sesiunea de cumpărături. Anunţase Andra ridicându-se. Simon se ridicase galant, la rându-l său, întinzându-i mâna. Tânăra acceptase zâmbitoare gestul şi salutându-şi fratele se îndreptase spre ieşirea din bar. O privise în linişte, puţin stânjenit pentru că nu ştia despre ce anume să vorbească acum că rămăsese singur cu Simon.
- Ai dormit bine?
- Da.
Răspunsese poate prea brusc, fericit pentru că bărbatul deschisese primul subiectul fără să mai fie nevoie să-şi pună inventivitatea la bătaie pentru a-l impresiona. Ţigara stinsă brusc în scrumieră şi zâmbetul frapant îi serveau drept confirmare pentru răspunsul său.
- Eu la fel. N-am mai dormit de mult atât de bine. De obicei scriu doar noaptea şi uneori mă prinde dimineaţa fără să-mi dau seama.
- Nu ai liber acum de sărbători? Întrebase mirat.
- Sunt câteva zile pe care le-am umplut scriind pentru că nu aveam altceva de făcut. Explicase începând să bea puţin din suc, pentru că de obicei după ce fuma simţea nevoia să bea ceva. Deşi era dependent, dispreţuia gustul pe care i-l lăsau.
Cosmin îşi muşcase buzele dezbătând în sinea sa dacă să insiste asupra subiectului. Era curios să afle mai multe despre ce fel de subiecte scria Simon, în special pentru acea revistă dedicată adulţilor.
- Despre ce anume scrii mai exact?
- La revista pentru adulţi mi se dau mai multe teme pe lună, şi am libertatea de a alege. Uneori dacă nu îmi place ceva de acolo pot să adaug la alegere. Şi cum se publică decât de două ori pe lună, am timp să scriu două articole.
Explicase, ochii lui prinzând o intensitate diferită atunci când vorbea despre asta. Alegând această revistă, şi nu ziarul local pentru care scria, Cosmin realizase că mulţumirea lui se regăseşte mai mult în prima variantă. Probabil îl caracteriza.
- Sunt vulgare? Deşi bănuia răspunsul. Nu deschisese o revistă de acest gen în viaţa lui şi cum era încă perioada sărbătorilor, nici nu ar fi găsit un chioşc de ziare deschis de unde să cumpere revista respectivă.
- Mi se cer descrieri amănunţite. Unora da, li se poate părea vulgar. Simon replicase mult prea simplist, dar suficient de clar.
- Cât de vulgare pot fi? Se grăbise să adauge, adoptând acelaşi mod libertin şi non conformist precum Simon. Într-un fel admira puterea lui de a aborda subiecte atât de incitante. Genul acela de reviste se vindeau cel mai des, şi bănuia că nu are legătură numai cu pozele de pe copertă. La fel cum nu se pot judeca unele lucruri doar după aparenţe.
- La polul opus însă sunt cei care plătesc bani mulţi pentru a citi aşa ceva.
Zâmbise văzând că Simon gândeşte aproape la fel ca el. Se întreba ce reacţie ar fi avut când urma să citească pentru prima oară ceva scris de acesta. Inevitabil atunci începea să se gândească la munca lui, la cât de diferiţi erau în privinţa asta.
- Iar în ultima poveste la care scrii despre ce este vorba?
Se oprise din băut suc şi îl fixase perplex pe tânărul din faţa sa. Nu se aşteptase deja la o astfel de întrebare şi îi era greu să găsească cuvintele potrivite pentru a explica. Poate cu alţii ar fi fost uşor, dar nu şi când venea vorba de Cosmin. Până atunci scurgerea timpului pentru el se petrecuse în indiferenţă totală, în scopuri trecătoare şi cu nepăsare faţă de viitor. Iar Cosmin oprea totul în loc, pentru prima oară îşi dădea seama că începe să simtă tot ce i se întâmplă la o altă intensitate.
― Am o imaginaţie mai diferită de a altora, poate de aceea cei de la revistă au insistat să scriu la ei.
Dar asta nu îl lămurea cu nimic, îşi spusese cântărindu-i cuvintele. Simon continuase imediat, văzându-l că aşteaptă să-i povestească. Îşi duse mâna la frunte, privind scrumiera unde stinsese ţigara. Încă mai avea gustul în gură şi pe buze.
― Un bărbat soseşte acasă din vacanţă, iar soţia lui îl aşteaptă cu o surpriză nouă în materie de sex.
Îi explicase pe scurt, sprâncenele tânărului ridicându-se în semn de curiozitate.
― Ce fel de surpriză?
― O lenjerie nouă, transparentă dar şi nişte cătuşe agăţate de barele patului.
― Îşi leagă soţul de pat?
― Exact.
― Şi apoi?
― Şi apoi se masturbează în faţa lui.
Cosmin începuse să se înece şi nici măcar nu băuse suc. Probabil se roşise la faţă deja, îşi spusese lăsând capul în jos. Scena era destul de incitantă, dar şi foarte intimă.
Refuza să-şi imagineze de unde se inspira Simon pentru astfel de poveşti, deşi o parte din el dorea să afle cât mai multe despre acesta. Probabil ştia destule încât să umple pagini nenumărate, altfel şi-ar fi pierdut slujba. Era ciudat cum putea cineva descrie o scenă de sex de atâtea ori, diferit şi nou; chiar dacă niciodată trăirile nu erau aceleaşi, locurile sau senzaţiile, sexul era ceva ce se definea doar prin dorinţa primară de satisfacere şi nimic altceva.
Înghiţise în sec întrebându-se ce simţise Simon alături de el noaptea trecută; dacă se simţise la fel de apropriat sau poate la fel ca şi cu oricine altcineva. Dar nimic nu ar fi reuşit să-i zdruncine convingerea că bărbatul era interesat de el, şi îl plăcea mai mult decât lăsa să se observe. Iar el îşi dorea să citească totuşi ceva scris de Simon, un sumar scurt al poveştii nu îi era suficient.
― Poate când se vor deschide iar magazinele după sărbători o să cumpăr revista la care scrii tu.
Simon clipise spre el având un aer jucăuş, şi înclinase capul într-o parte.
― Au şi o compilaţie de filme porno ce apare odată cu revista.
Îl pusese în temă făcându-l să se enerveze pe moment.
― Nu privesc aşa ceva.
― Deloc? Continuase să-l preseze lăsându-şi paharul de suc mai spre margine pentru a-l putea privi.
― Uneori.
Recunoscuse Cosmin privindu-l direct în ochi ca o provocare silenţioasă, aşteptând o replică ironică pentru că ocolise întrebarea de la bun început.
― Uneori – repetase Simon acelaşi lucru – poate fi chiar educativ. Se alesese cu o privire fixă de la Cosmin, o contrariere fără cuvinte ce-l îndemna să se explice. ― Mă refer la faptul că se poate învăţa astfel cum poţi să creezi plăcere altcuiva. Şi, suficiente alte lucruri.
Îşi extinsese palma gesticulând uşor, Cosmin uitând să şi clipească. Nu înţelegea cum educativul şi nevoia sexuală puteau fi unificate. Deşi, într-o anumită privinţă căzuse de acord cu Simon, pentru că bărbatul îi arătase ceva necunoscut lui, îl făcuse să cunoască plăcerea. Nu doar cea de natură sexuală, ci mai mult de atât. Era ceva ce-i venea greu să descrie în cuvinte, sentimentele şi stările prin care trecea erau felurite. De la bătăile repezi ale inimii până la sufocarea în plăcere. Şi nu se plângea din cauza asta, din contră, era încântat că reacţiona în sfârşit şi că simţea totul atât de natural.
― Dacă vrei neapărat să citeşti un articol poţi veni cu mine la apartamentul unde stau şi să îţi dau o revistă. Am întotdeauna la mine un număr vechi în caz că am nevoie de ceva referinţe.
Simţise o uşoară ameţeală digerând în sinea sa tot ce-i propusese Simon. O parte din el şoptea că este prea devreme şi că nu îl cunoştea încă bine, iar cealaltă parte dorea să fie alături de acesta indiferent de mod. Doar printr-o încruntare scurtă lăsa să se citească pe chipul lui urmele acestei bătălii interioare. Oftase în final, ştiind că cedase iar pradă dorinţei.
― Bine.
― Nu pari prea hotărât. Dacă nu vrei asta, nu mergem. Pot să îţi dau revista în altă zi.
Explicase Simon cu calm văzându-l în cumpănă. Îşi muşcase buzele, trădându-şi nervozitatea. Spera că nu face o greşeală grăbindu-l pe tânăr în ceva ce poate nu îşi dorea încă. I se părea serios şi puţin mai matur decât vârsta lui, deşi nu i-ar fi spus asta de teamă că se va simţi jignit. Îl privea pe Cosmin ca pe ceva special, şi cu atât mai mult dorea să-l aibă aproape şi nici nu se putea abţine în a nu-l avea. Oftase îndelung, la rândul său, gândindu-se cât de norocos poate fi.
― E în regulă. Sunt sigur de asta.
― Bun atunci.
Cosmin îl privise ridicându-se de la masă pentru a plăti consumaţia. Îl urmase spre ieşire, întorcând capul într-o parte puţin iritat atunci când chelneriţa luase banii de la Simon atingându-i mâna până la încheietură, apăsând insistent. Bărbatul îi zâmbise politicos, fixând-o cu un aer dezinteresat şi se apropriase de el. Privirea dedicată lui îi făcea sângele să îngheţe în vene, dar nu nega faptul că îl incita la fel de mult.
― Nu e departe de aici, dar o să luăm un taxi.
― Cum vrei.
Acceptase benevol, curios să vadă unde anume merge.
Privise din taxi drumul, recunoscând unele repere sau clădiri după care se putea orienta la întoarcere. Cartierul unde stătea Simon momentan era la marginea oraşului, blocurile trasând o linie dreaptă în est, iar străzile unde începeau casele spre vest. Zona nu era deloc una liniştită.
― Stau cu unchiul şi mătuşa mea aici. La ei de obicei vin în vizită.
― Sunt acasă acum? Se panicase puţin pentru că nu ar fi vrut să fie un oaspete nepoftit.
― Nu. Sunt la Predeal pentru încă patru- cinci zile. Au sărbătorit împreună acolo.
― Oh… Se simţea ciudat că nu găsise ceva mai inteligent de adăugat, dar şi Simon compensa în privinţa asta, răspunsurile lui fiind uneori doar expresii fără sens, ce puteau fi luate ca aprobări sau negaţii în cele mai bune cazuri. Avea un mod unic de a-şi face cunoscute părerile.
Îl lăsase să-l conducă până în apartament, aprinzând luminile pentru a-l primi în livingul nu foarte spaţios.
― Au două camere în afară de living. În camera mică stau eu. Mătuşa mea spune că a conceput-o special pentru mine, dar de fapt e un fel de refugiu pentru când se ceartă amândoi pe televizor.
Zâmbise amuzat, Simon avea darul de a spune glume la momentul oportun.
― Ia loc.
Îi arătase canapeaua ce părea destul de incomodă, o combinaţie de stofă şi piele maronie. Se aşezase pe marginea din spre fereastră privind la Simon, aşteptându-l să zică ceva pentru a rupe liniştea stranie ce se lăsase între ei.
― O să-ţi pun un pahar de suc. Vrei să mănânci ceva?
Clipise mirat, avea poftă de orice altceva numai de mâncare nu.
― Puţin suc. Atât mulţumesc.
Adăugase politicos, văzându-l că iese din cameră şi se duce probabil în bucătărie. Trecuse în grabă prin hol şi nu apucase să vadă unde este bucătăria. Nu prea îi plăcea să aştepte de unul singur, şi avea tendinţa de a se ridica să plece după Simon. Oftase eliberat în sinea sa văzându-l că revine cu un pahar de suc pentru el.
― Şi tu?
― Eu beau un ceai, îl lămurise imediat arătându-i o cană pe marginea bibliotecii din living. O ridicase pentru a gusta aroma plăcută şi răcoritoare. Îi plăcea ceaiul rece şi de aceea lăsa cana la îndemână pentru când avea chef să bea. Aprinsese televizorul în treacăt pentru a nu-l plictisi pe Cosmin şi a-i da o ocupaţie. Ştia că uneori nu e prea vorbăreţ, ceea ce probabil nu-l făcea gazda perfectă.
― Revista e acolo.
Îi arătase Simon cu degetul spre mulţimea de reviste aflate sub masa de lemn din mijlocul încăperii, aşezate toate pe un suport special. O recunoscuse după nume şi aspect. O femeie goală, destul de frumoasă şi cu forme rotunde era pe coperta glossy, ascunzându-şi cu pudoare prefăcută partea de jos a trupului sub o perdea transparentă. O ridicase studiind atent coperta, nu doar femeia. Luase fiecare titlu, mai mic sau mai mare la rând pentru a găsi ce căuta. Simon îl ajutase din nou, punând degetul spre partea ce o căuta.
― Parteneri de zbor?
― Un pilot şi o stewardesă în avion.
Zâmbise, lăsându-şi relaxat umărul pe partea de sus a canapelei. Cosmin răsfoise revista pentru a ajunge la pagina cu pricina, ignorând pozele care deveneau din ce în ce mai explicite. Nu ar fi putut vreodată să se lase fotografiat în posturi atât de…evidente, alături de femei goale.
― Nu te-ai gândit niciodată că ai putea face asta, nu doar scrie despre aşa ceva?
Simon se încruntase îngrozit. Nici prin gând nu i-ar fi trecut.
― Nu sunt genul. Ceea ce fac eu în pat sau altundeva rămâne treaba mea…şi a celui cu care împart patul, desigur. Adăugase privind insistent spre Cosmin ştiind că îi pricepe aluzia.
― Aha.
Revenise tânărul imediat la revistă, deşi era într-un fel măgulit de cuvintele lui Simon. Îi plăcea faptul că bărbatul este discret, o calitate rară în zilele lor. Găsise articolul scris de acesta, uitându-se la titlul scris cu litere mai mari, evidenţiate. Îşi muşcase buzele începând să citească scurta descriere din avion, deşi Simon se axase spre a descrie ce simţeau cei doi decât să contureze obiecte, încăperi sau să se ocupe de alte detalii. Încă de la început făcea referinţe sexuale, ochii lui încercând să rămână concentraţi asupra textului, deşi imaginaţia începuse să o ia razna. Nici nu îşi dăduse seama când terminase de citit tot textul; abia după ce privise spre pagina următoare realizase că se sfârşise acolo. Cu privirea schimbată şi respiraţia puţin mai greoaie îl fixase pe Simon.
― Numai atât?
― Şi eu care credeam că nu o să-ţi placă.
Scăpase un surâs de mulţumire văzând reacţia tânărului. Nu îşi ascundea cu nimic excitaţia după ce citise textul, deşi bănuia că nu se gândise la respectiva întâmplare după tiparele scrise de el. Fiecare schimba şi transforma povestea în modul dorit sau simţit în acele momente, lăsând imaginaţia să prindă viaţă.
― E ca şi cum aş fi fost acolo şi aş fi privit totul.
Îi returnase revista fără a fi interesat de restul conţinutului ei. Simon o lăsase pe măsuţa de lemn, întorcându-se cu faţa spre Cosmin pentru a continua discuţia.
― Şi te-ai imaginat în locul femeii sau al bărbatului?
Tânărul rămăsese uimit de conotaţia întrebării, ar fi putut suna puţin impertinentă dacă nu ar fi recunoscut acel aer determinat ce-l păstra Simon în privire.
― Al ambilor, ţi-am spus că a fost ca şi cum aş fi privit un film.
Refuzase să-i dea satisfacţia unui răspuns concret, dar Simon părea mulţumit de spusele lui. Se lăsase la loc cu spatele pe canapea, privind în gol.
― E ciudat să scriu despre femei, deşi îmi plac la nebunie bărbaţii.
Recunoscuse, făcându-l pe Cosmin atent. Era un fel de lămurire la faptele lui, deşi îi crea o confuzie şi mai mare.
― Dar presupun că ai avut relaţii şi cu femei. Altfel nu ai fi reuşit să descrii unele detalii atât de bine.
Intervenise tânărul lăsându-l într-un fel fără cuvinte. Cosmin avea un mod mai direct decât alţii de a evidenţia unele lucruri.
― În trecut,da. Aventuri sau relaţii scurte ce nu durau mai mult de 2-3 luni.
― Şi cu bărbaţi?
Clipise îngândurat spre paharul său. Simon avea experienţă în ceea ce privea sexul; nu înţelegea de ce ar fi vrut un novice ca el prin preajmă. Mai ales că avea momente de teamă în timpul actului sexual, sau de jenă, crezând că poate Simon nu îl doreşte decât pentru a-şi satisface poftele. Lucrul acesta îi diminua din dorinţă, dar reuşea să treacă peste momentele de teamă, sperând că Simon nu le observă.
― La început au fost relaţii scurte şi aventuri. Singura relaţie de durată a fost de şase- şapte ani.
― Şapte ani? Ridicase puţin vocea, trăgându-se uimit spre marginea canapelei. Şapte ani i se păreau mulţi, chiar de durată pentru o relaţie de care Simon vorbea abia acum.
― Cu cine?
Realiza prea târziu că probabil părea doritor să afle, şi se temea puţin deşi nu ar fi vrut să recunoască. După o relaţie atât de îndelungată era imposibil să nu mai fi rămas ataşat de respectivul.
― A fost amicul meu, ne cunoşteam demult. Am devenit iubiţi încă din şcoala generală. Ne-am despărţit însă de câteva ori, dar despărţirea definitivă a venit în primul meu an de facultate.
― A trecut ceva timp de atunci. Murmurase cu buzele prinse într-o linie dreaptă, trădând încordarea. ― Mai ţii la el?
Simon îl apucase de bărbie, întorcându-i privirea spre el. Vroia să-i dea de înţeles că nu îl folosise şi nu era luat drept o aventură de-o noapte.
― Dacă aş fi ţinut încă la el nu aş mai fi aici cu tine. Ce a fost între mine şi el s-a terminat demult.
― Ce vrei să spui? Întrebase cu timiditate, roşindu-se sub privirea bărbatului, concentrată asupra lui.
― Că vreau să am o relaţie. Nu cu cineva din trecutul meu, nu cu o femeie oarecare, ci cu tine.
Luat iar pe nepregătite Cosmin nu reuşise să facă altceva decât să-l fixeze în tăcere. Simţea mâna bărbatului alintându-i uşor buza de jos ca apoi să se retragă iar.
― De ce cu mine? Nu era cea mai inteligentă întrebare, dar în clipele acelea îl salva de la nevoia sâcâitoare de a da un răspuns, chiar dacă prin întrebarea lui îl pusese pe Simon într-o postură nouă.
Îşi pierduse cuvintele, înjurând în sinea sa cât de uşor le putea scrie în poveştile sale.
― Nu vrei?
Era rândul lui Simon să-l privească nelămurit. Spera să nu fi fost atras într-un joc ironic al sorţii şi să fie tratat cu propriile arme din trecut. Recunoştea, făcuse nenumărate greşeli, se purtase prost cu cine nu ar fi meritat, dar spera să fie scutit de o revoluţie karmică.
― Nu am spus asta. Se fâstâcise trecând cu mâna peste marginea canapelei, apucând cu degetele tremurânde de ea. Simon îl făcea să se simtă confuz.
― Pentru mine nu a fost doar o aventură de-o noapte. Chiar te plac.
Oftase uşurat, deşi nu era mulţumit nici aşa de cuvintele pe care i le spusese tânărului. Cosmin chicotise amuzat, punându-şi mâinile pe umerii lui, trăgându-se aproape.
― Te-ai roşit.
Observase cu plăcere acea tentă roză din obrajii bărbatului, un semn ce nu-i displăcea deloc. Braţele lui Simon se apropriaseră de la sine spre trupul lui pentru a-l ţine aproape.
― Şi eu simt acelaşi lucru pentru tine.
Şoptise Cosmin, lăsându-şi uşor capul pe umărul lui, respirând parfumul tare ce-l recunoştea din noaptea pe care o petrecuseră împreună. Era aceeaşi aromă puternică şi pătrunzătoare, îl caracteriza.
― Nu sunt obişnuit să spun lucruri de genul ăsta. Îl simţise ridicând nehotărât din umeri, dar fără a continua fraza. Se mulţumise să-şi lase capul sprijinit de al lui şi să închidă ochii. Prezenţa lui Cosmin îi alina starea de agitaţie interioară. Nu dorise pe nimeni cu atâta intensitate, şi sentimentele simţite îi consumau energia, lăsându-se purtat de ceea ce simţea uitând să mai raţioneze calm.
― Nici eu să le aud.
Zâmbiseră amândoi deodată, lăsând conversaţia într-o pauză liniştită acum cât clarificaseră ceea ce simţeau unul pentru altul. O îmbrăţişare nu-i fusese suficientă, şi nici liniştea de durată. Îşi coborâse buzele pentru a-l săruta, lent la început iar apoi mai intens pentru a-i da de înţeles cât de mult este dorit. Avea răbdare să-i taie răsuflarea, căldura ce se răspândise în trupurile lor fiind deja suficientă pentru a-i încălzi. Coborâse săruturile pe gâtul tânărului, un loc sensibil, aflase încă de noaptea trecută. Abandonase gura lui, lăsându-l să respire aerul necesar pentru mai târziu. Îl alinta cu săruturi scurte, pe alocuri trecând cu limba fără a deveni insistent. Momentan se juca doar pe pielea acestuia, ştiind că începe să-l stimuleze. Cosmin respira greu, ochii lui schimbându-şi intensitatea, lucind plini de dorinţă. Aceeaşi pe care o regăsea şi în privirea lui Simon, dar cu atât mai senzuală şi cu un erotism unic.
Se pierduse în mângâierile acestuia. Îi era greu să se obişnuiască cu felul în care Simon îl făcea să se simtă. Avea mâinile mereu ocupate, alintându-i trupul încât uita de el şi unde anume îl atinsese ultima dată; îl săruta constant lăsându-l într-o stare euforică din care abia îşi putea reveni şi nu se putea abţine în a nu ceda. Simon îi prinsese tricoul de marginea de jos, una din mâinile sale lăsându-se pe sub el, mângâind pielea încălzită. Îşi simţea picioarele din ce în ce mai moi şi se lăsase pe spate, trupul lui Simon coborându-se lent deasupra lui. Îşi muşcase buzele simţind degetele bărbatului alintându-i sfârcurile în treacăt. Avea pielea atât de fină şi moale, sângele încălzindu-se ştiind că urma să simtă şi mai mult decât simplele lui atingeri.
― Asta e o schimbare.
Îşi îndreptase Simon privirea spre mâinile lui ce îi ridicaseră puloverul în sus, apăsând cu fiecare atingere pe pielea lui. Cosmin realizase abia acum, şi era prea târziu să retragă braţele. Continuase să-l atingă, obţinând o reacţie ce-i îi plăcea prea mult. Simon închisese ochii lăsându-se pradă mângâierilor lui.
― Am vrut să te ating.
Recunoscuse tânărul văzându-l atât de mulţumit. Îi făcea cunoscute intenţiile sale numai cu un zâmbet şi ar fi minţit dacă ar fi spus că nu anticipa acelaşi lucru. Cosmin îi forţase umerii în jos pentru a-l săruta. Simon era neaşteptat de participativ, acceptându-i atingerile cu aceeaşi pasiune ca la început, spre deosebire de el care încă mai avea reţineri. Închisese ochii tremurând atunci când tricoul fusese desprins de pe trupul lui, ridicându-şi braţele ajutându-l pe Simon să-l dezbrace. Ochii lui îi fixau cu lăcomie pielea catifelată, trecându-şi palmele pe deasupra gâtului şi pectoralilor săi. Imediat începuse să-l sărute iar, trecător pe buze şi mai des pe gât în jos. Dar nu avea de ce să se plângă. Ştia că are parte de toată atenţia lui Simon.
Bărbatul întârzia să se dezbrace, Cosmin limitându-se la a-l pipăi pe sub pulover, lăsându-l să continue cu săruturile. Bănuia că Simon adoră preludiul, încă de prima dată de când se atinsese de el îşi luase timp pentru a-l mângâia şi săruta în toate felurile, pe toate părţile posibile. Îl înfierbânta mai mult ca orice, pasiunea era destul de străină pentru el. Asta nu-l făcea însă să rămână imun, era în al nouălea cer simţindu-i limba umedă pe abdomen în jos, buzele care-i sărutau pielea uşor. Plimbându-şi mâinile pe pieptul sau pe spatele lui Simon era singura alternativă. Se oprise din respirat atunci când îl simţise depărtându-se.
― Nu aici. Hai să continuăm în altă parte să stai comod.
Se revanşase înainte ca Simon să se ridice, trăgându-i puloverul de pe el în timp ce bărbatul îl luase în braţe sărutându-l lent. Îl ghidase pas cu pas până în cameră, ţinându-l strâns de talie, fără a întrerupe îmbrăţişarea.
Îşi linsese buzele privindu-i pectoralii bine evidenţiaţi, mai ales atunci când se încorda lăsându-se deasupra lui. Patul era destul de mare, ocupând aproape jumătate din cameră. Aşternuturile moi îi răcoreau pielea încinsă, lăsându-şi braţele întinse larg, suspinând incitat. Simon îl privise zâmbind câteva clipe, privindu-i trupul admirativ. Se coborâse apoi spre el, prinzându-i buzele şi sărutându-l cu poftă. Fără alte ezitări îşi coborâse mâna pentru a-l desface la pantaloni. În câteva clipe îi trăsese de pe coapsele lui, lăsându-i jos lângă pat. Îi desfăcuse şi pe ai lui la fermoar, fără a-i da încă jos. Doar o singură privire spre Cosmin şi tânărul îşi dădea seama că este provocat. Nu apucase să răspundă decât cu un geamăt subtil, Simon apăsându-şi buzele peste ale lui, apropriindu-şi trupul de el. Îi prinsese bărbia cu degetele, deschizându-i larg gura. Cosmin îi simţise limba trecând peste a lui, făcându-l să tremure instinctiv căci nu experimentase aşa ceva. Simon aprofundase sărutul, incitându-l pe Cosmin să îşi mişte limba alături de el. Îl auzise gemând plăcut şi numai vocea bărbatului îl făcea să închidă ochii în abandon. Mâinile lui erau o alinare dulce peste trupul său, şi abia că mai reuşea să-şi recapete respiraţia după acel sărut profund. Simon nu părea a fi prea sufocat, coborând spre gâtul lui cu săruturile. Îl încuraja prin atingeri simple, tânărul lăsându-i săruturi scurte pe frunte şi pe tâmple.
În linişte doar săruturile lor fiind singurele ce străbăteau pereţii camerei, pasiunea simţindu-se cu fiecare atingere şi privire. Cosmin cedase, şi palmele sale coborâseră spre coapsele bărbatului, apropriindu-l atât încât i se oprise respiraţia simţindu-i erecţia peste a lui şi cu degetele grăbite începuse să-i tragă pantalonii în jos. Simon se ridicase ajutându-l. Îşi prinsese boxerii odată cu ei, trupul lui gol devenind obiectul admiraţiei tânărului care se roşise privind detaliat părţile care erau expuse la lumină. Îşi simţea inima bătând cu putere, închisese ochii pierdut când Simon se apropriase iar de el, luându-l în braţe. Îi cuprinsese umerii cu braţele lui, tremurând simţindu-l atât de apropriat. Fiecare muşchi i se încorda sub atingerile lui întinzându-şi spatele din instinct lăsându-l să îşi treacă palmele pe abdomenul lui în jos. Simon nu ezitase în a-i prinde erecţia între degete şi a-l tachina cu câteva mişcări lente. Îl sărutase între timp, într-un mod familiar celui dinainte, acel sărut pasional. Limba bărbatului o ghida pe a lui în jocul erotic, profunzimea sărutului făcându-l să se depărteze repede pentru aer.
Simon se ridicase puţin, sprijinindu-se deasupra lui cu mâna stângă, cea dreaptă desfăcând unul din sertarele de la noptieră. Aruncase pe pieptul lui Cosmin un prezervativ, în mâna lui păstrând un tub. Tânărul îşi umezise buzele în aşteptare. Se uitase uimit la câtă cremă storsese Simon din tub pe două din degetele sale, privind curios să vadă tot ceea ce face, deşi erau amănunte peste care ar fi vrut să treacă.
― Cu cât eşti mai alunecos cu atât mai bine pentru amândoi.
Îi şoptise Simon la ureche, făcându-l să-şi lase capul pe spate. Vocea lui senzuală avea efecte imediate asupra lui, şi abia că simţise degetul care începuse să-l penetreze uşor. Îşi ridicase coapsele pentru a contribui, Simon mulţumindu-i cu un sărut scurt. După câteva gemete din partea tânărului adăugase un alt deget, de data asta grăbind şi mişcările. Cosmin îşi depărtase picioarele cât mai mult, lăsându-i spaţiu de mişcare. Îl făcea să se simtă atât de bine, stimulat deşi insuficient. Simon trezea în el sentimente pe care credea că nu le va trăi vreodată. Căldura din privirea bărbatului îi făcea să se simtă dorit, nu doar trupeşte şi ştia că dăruindu-se nu avea să regrete nimic.
Ridicase prezervativul cu o mână, uitându-se la una din margini pentru a-l deschide. Apucase la nimereală, degetele tremurându-i de plăcere. Oftase eliberat desfăcându-l din prima, scoţându-l din ambalaj.
― De ce este umed? Substanţa puţin lipicioasă îi atinsese degetele şi senzaţia era destul de ciudată pentru el.
― E special pentru aşa ceva. I-l luase Simon din mână, muşcându-şi buzele în timp ce şi-l aranja. O făcuse repede, Cosmin bănuind că are oarece experienţă. Se lăsase distrat de mâinile lui Simon pe spatele lui coborând în jos spre fese, ridicându-i partea de jos a trupului spre el. Clipise lent, aşteptând să fie penetrat, dar bărbatul evitase momentul, trecându-şi palmele fierbinţi în jos spre coapsele lui şi spre pulpe. Îşi lăsase capul într-o parte gemând, atingerile îl făceau să simtă atât de bine. Simon îi acoperise gura cu un sărut senzual, lăsând buzele să-i treacă lent peste ale tânărului. Cosmin se agitase, mâinile lui trecând peste pectoralii lui Simon, spre gâtul lui, oprindu-se în pletele bărbatului. Deschisese larg gura cerând singur acel sărut cu care Simon îl sufoca dar îl incita în acelaşi timp. Pricepuse imediat dorinţa tânărului, lăsându-şi trupul mai aproape de el şi sărutându-l apăsat. Linsese cu poftă urma de salivă rămasă pe marginea buzei de jos, lăsându-şi fruntea sprijinită de cea a lui Cosmin.
Se oprise pentru câteva clipe, văzându-l că respiră din greu. În ochii lui se observa acel licăr ascuns, Cosmin ignora însă sclipirea agresivă şi plină de dorinţă, citind printre clipirile lui Simon afecţiune şi tandreţe. Bănuia că poate fi şi mai vulgar în pat decât atât, dar ştia că îşi ţine acea latură bine ascunsă momentan. Îşi simţise genunchii ridicaţi pe umerii bărbatului şi îl prinsese din instinct de umeri. Ştia că avea să se încheie cu preludiul, Simon prinzându-i buzele pentru un alt sărut. Penetrarea fusese uşoară, dintr-o simplă mişcare a coapselor, rămânând nemişcat câteva clipe cât continua să-l sărute.
Provocase la săruturi cât mai scurte, tachinându-l cu limba şi zâmbind atunci când îl auzise pe Cosmin gemând enervat. Abia atunci realizase că Simon îi distrăgea atenţia de la durere, reuşind să-i provoace stări diferite. Zâmbise cu tandreţe spre el, mişcându-şi mâinile de pe umeri, pe spatele lui până la coapse pentru a apăsa şi a strânge. Simon zâmbise alături de el înţelegând semnul şi începuse să se mişte lent.
Îşi ţinea ochii întredeschişi, fără a scăpa schimbările de pe chipul bărbatului. Lumina ce cădea peste trupul lui îi subliniau muşchii încordaţi cu fiecare mişcare, contrastând cu modul lent în care se mişca. Cosmin îl sărutase pe gât şi pe piept simţindu-se ridicat în braţele lui. Se pierduse în plăcerea lentă şi chinuitoare oferită de Simon, atingerile şi săruturile pe gâtul lui îi instigau simţurile, inima bătându-i atât de tare încât avea impresia că îşi pierde aerul, respirând în reprize scurte. Ştia că este auzit, şi cu atât mai mult îl atingea, lăsându-l să simtă fiecare mişcare şi fiecare respiraţie care le afecta trupurile. Bănuia că Simon încearcă să demonstreze ceva prin felul de acum în care îi dăruia atâta afecţiune, dar era prea prins în plăcere pentru a judeca totul la rece.
Ar fi vrut să-l roage să se grăbească, în schimb prinsese cearceaful strâns în pumnii săi, mişcându-şi trupul alături de el. Abia că se percepea sunetul trupurilor lor unindu-se, liniştea fiind deranjată uneori de gemetele ambilor. Nu era nevoie ca Simon să spună ceva ori să-i zâmbească, corpul lui percepea şi răspundea la fiecare atingere. Nu îşi imaginase că putea simţi ceva mai intens, renunţând la a mai lua cu asalt cearceaful pentru a-şi trece unghiile pe spatele lui Simon. Tremurase sub el, ridicându-şi spatele şi întinzându-şi trupul atunci când bărbatul se apropriase şi mai mult. Atingerea îi cauza atâtea senzaţii, îi murmurase numele cu abandon, simţind cum se aproprie orgasmul. Plăcerea îi făcuse muşchii abdomenului să se contracte plăcut, sângele să pulseze unde simţea că ia foc. Simon îi atinsese erecţia la timp, cu mişcări scurte, lichidul alb curgându-i în jos pe degete. Continuase astfel până ce simţise trupul lui Cosmin trecând de la încordare la o moleşeală plăcută. Îl sărutase cu afecţiune, depărtându-se puţin de el. Abia atunci Cosmin deschisese ochii pentru a-l privi. Tremurase realizând că trupul lui nu mai e la fel de înfierbântat ca înainte. Se roşise ştiind că Simon avusese orgasm aproape odată cu el, simţea lichidul cald curgându-i pe coapse atunci când îşi scosese prezervativul.
― Vrei să faci duş? Îl întrebase Simon, trăgând deasupra lor o pătură.
Cosmin dăduse negativ din cap, începând să respire normal, dar ceva mai dezamăgit de faptul că Simon se trăsese din braţele lui pentru a sta alături. Privise în gol, oftând împlinit. Deşi bănuia că nu avea să fie suficient, nu s-ar fi săturat de Simon numai din atât. Îi simţise braţele bărbatului prinzându-l de talie, trăgându-l aproape.
― Atunci odihneşte-te puţin. Îl îndemnase Simon lăsându-şi bărbia sprijinită de capul lui, nu înainte de a-i da o sărutare scurtă. Cosmin zâmbise închizând ochii mulţumit.
• • •

Lacrimi din trecut

Aerul rece al dimineţii îl trezea din amorţeală, simţea fiori prin toate oasele, străduindu-se să-şi ascundă disconfortul de faţă cu Mihai. Tânărul avusese amabilitatea să-l conducă până la uşă înainte de a pleca. Zâmbise gândindu-se că pentru prima oară lăsa pe cineva în afară de Emi să facă asta. Şi nu lua schimbarea drept un semn bun, sau liniştea ce părea că-i invadase gândurile.
- Am să-ţi las numărul meu de telefon în caz că vrei să ne mai întâlnim.
Îl auzise din spate rostind cu speranţă în voce. Aprobase monoton, prinzând între degete foaia de hârtie pe care era notat numărul din zece cifre. Nu stătuse prea mult cu ochii asupra bucăţii de coală şi o mototolise în buzunarul de la pantaloni. Mormăise o mulţumire în timp ce se încălţa. Nu înţelegea de ce de fiecare dată când era acasă la altcineva se simţea stingherit, pe picior de plecare întotdeauna.
Îşi luase la revedere în grabă, rezumând sărutul primit de tânăr la ceva scurt şi inadecvat. Avea să devină una din amintiri, legându-l şi mai mult de trecut.
- Să ai grijă de tine.
Se întorsese spre tânăr, ştiind că la un moment dat va simţi acea lipsă. Cum îi lipseau şi ceilalţi, mirosul trupului lor, vocea lor, zâmbetele. Lăsase în urmă ceva ce ar fi putut exista, dar nu le oferise nici o şansă, comiţând aceeaşi greşeală din trecut.
- Promit. Un zâmbet calm, dar ochii îi erau neliniştiţi. Mihai îşi dusese o mână la frunte pentru a ascunde scurta frământare. – O să ne mai întâlnim şi ai să vezi că o să fiu bine.
Lovise cu palma deschisă peretele de lângă uşă, răspunzându-i cu un zâmbet ceva mai hotărât. Tremuratul din voce dezvăluia cât de mult se lăsase afectat de trecut. Într-un final constata că nu există vreodată ceva să te protejeze de suferinţă. Oricât s-ar fi închis în el, oricâtă indiferenţă ar fi ridicat pentru a părea că nu-i pasă. Totul se întorcea împotriva lui; nu simţise atunci, ci acum, cu mult mai mult.
- Sunt sigur de asta.
- Şi tu să ai grijă,Simon.
- Promit.
Îi răspunsese asemănător desprinzându-se în sfârşit din pragul uşii. Totdeauna se întrebase de ce toţi care îl cunoşteau aveau obişnuinţa de a privi în urma lui în timp ce pleca. Ar fi vrut să ştie ce gândesc în acele clipe. Coborâse pe scări fără a mai aştepta liftul. Deşi metoda îl solicita fizic, alesese calea lungă de zece etaje încercând să scape de agitaţia interioară ce nu-i dădea pace.
Ajuns în stradă se îndreptase cu paşi repezi spre prima intersecţie pentru a găsi un taxi. Se oprise în loc cât să-şi aprindă o ţigară şi să scoată din buzunar hârtia cu numărul de telefon. Rupsese foaia în bucăţele mici, lăsându-le să se piardă în vântul răcoros. Nu regretase fapta şi îşi continuase paşii ceva mai lejer.
Odată cu ieşirea la aer realizase că se simte mai bine, liniştit şi calm. Trupul încă mai păstra acea greutate în fiecare mişcare, datorită faptului că nu mâncase de aproape două zile, dar în sinea lui se simţea împăcat.
Poate că nu privise până acum decât prin prisma decepţiei cu care fusese obişnuit, a tărăgănării imposibile cu care viaţa îl tratase încă din copilărie. Uitase că în ciuda răutăţilor, fusese iubit şi ajutat. Îşi amintea acum, dând din cap la cât de nerecunoscător putea fi uneori. Şi acele memorii, le considera o povară, ceva ce-i îngreunau viaţa, când de fapt, ştia câtă afecţiune simţea de fiecare dată când îşi dedica un moment să se gândească la trecut.
*

După ce apăsase pe sonerie, îşi sprijinise cu efect cotul de zidul de lângă uşă. Privise spre lemnul scobit în forme estetice până ce Emi se trezise să-i deschidă. Era încă dimineaţa devreme, prea devreme pentru a nu bănui că doarme.
- Scuze dacă te-am trezit din somn.
Intrase imediat ce tânărul deschisese uşa invitându-l înăuntru. Emi îl prinsese cu mâna de talie, întorcându-l spre el în timp ce se descălţa. Simon se trezise luat cu tandreţe în braţe, strâns cu putere.
- Nu mă aşteptam să vii. Nu am crezut că te vei ţine de cuvânt.
- Îmi pare rău, Emi. E numai vina mea.
Şoptise la ureche, muşcându-şi buzele încercând să nu spună mai mult. Vocea începuse iar să-i tremure, tonalitatea rezervată nu-l făcuse însă pe amicul său să îi dea drumul. Probabil realizase că are nevoie de consolare în acele clipe.
- Hai să te odihneşti. Ai pierdut prea multe nopţi aiurea.
Vorbise cu reproş, dar o merita. Nu se împotrivise şi îl urmase de-a lungul holului, sprijinindu-şi braţul de umărul lui, încercând să-l ţină aproape. Se oprise în dreptul camerei tânărului, privind înăuntru spre patul nefăcut.
- O să-ţi aranjez patul în camera cealaltă. E ordine acolo.
- Nu. Vreau să dorm aici.
Se împotrivise întinzându-se pe saltea, afundându-şi capul în pernă şi răsuflând calm. Emi venise aproape de el, acoperindu-l cu pătura până deasupra taliei.
- Acolo aveai mai mult spaţiu, şi aşternuturi noi.
Dojenise cu vocea lentă, trecându-şi grijuliu degetele printre pletele lui. Acesta închisese imediat ochii, savurând alintările.
- Îmi place patul ăsta. E deja răvăşit.
- Mereu pervers.
Zâmbise scurt, văzându-l pe Simon că schiţează un gest asemănător.
- Cu cât e mai răvăşit, cu atât îmi place.
Explicase vânturând mâna dreaptă prin aer, făcându-l pe Emi să râdă. Într-o clipită însă, zâmbetul se transformase într-o grimasă panicată. Îi prinsese braţul strâns între palmele lui.
- Cu ce te-ai drogat, Simon?!
- Heroină…
Buzele strânse şi privirea gravă ale amicului său erau un tablou de moment, palma primită pe neaşteptate de la Emi îi întorseseră obrazul. Se grăbise să-i prindă braţele la timp, văzându-l cum îşi pierde cumpătul. Încerca să-l lovească în neştire, ţipând şi jignindu-l. Vocea ridicată a lui Simon abia mai răzbătea printre jignirile tânărului. Nici nu-i astupase gura, deşi ar fi putut să o facă. Ştia că merită să audă acele cuvinte.
- Eşti un idiot.
Murmurase la final, Simon reuşise să-l imobilizeze ţinându-i mâinile strânse la spate. Îl lăsase deasupra, Emi răsuflând din greu peste pieptul lui.
- E singurul lucrul care îl puteam face atunci. Orice alinare era bine-venită.
Nu îl privise în timp ce vorbea, ştiind că va avea parte de aceeaşi expresie nervoasă şi plină de reproşuri. – Şi nimeni nu m-ar crede în stare. Toţi ştiu că nu suport injecţiile.
Emi râsese cu ironie gravă, dând din cap.
- Simon cel mai greu e când te ascunzi de tine, nu de alţii.
Oftase îndreptându-şi chipul pentru a se putea uita în ochii lui. Era obosit; Emi îi epuizase şi energia rămasă. Se simţea sleit încât abia îşi ţinea pleoapele deschise. Dar nervii îi erau întinşi la maxim, frazele tânărului îi afectau gândurile de moment, când ar fi vrut să uite totul.
- Ai să-i spui?
Nu era nevoie să îi ceară lui Emi explicaţii, ştia la cine face referire. Ar fi vrut să fumeze iar, dar se temea că îşi va provoca iar o stare de ameţeală irecuperabilă. Se simţea neputincios, o lecţie de viaţă pe care şi-o asuma singur.
- Nu. N-am să-i spun nimic din toate astea.
Se încruntase văzând că amicul său întârzie în a-i da o părere, o aprobare sau nu.
- Adică, vrei să spui că…i-ai spus ce s-a întâmplat între noi, şi nu îi spui că l-ai înşelat şi de data asta?
- Nu.
- Nu te înţeleg, Simon. Dar nici n-am să mă străduiesc.
- A fost ceva ce regret, dar nu am simţit nimic altceva. Niciodată în viaţa mea nu m-am simţit atât de singur. Cu orice persoană lângă mine, parcă aş fi la mile depărtare…
- Ştiu că e greu, dar nu e imposibil. Supărarea asta îţi va trece. Aştept cu nerăbdare să îl văd pe acelaşi „mă doare-n cot de voi”- Simon. Pentru că dacă îmi iei asta, mă laşi şi pe mine în aceeaşi stare. Aş dispera dacă o să rămâi în aceeaşi depresie ca acum…
Îl sărutase cu tandreţe pe obraz, cei doi împărţind o scurtă îmbrăţişare în linişte. Cuvintele lui Emi îi ridicau moralul, ascunzându-şi melancolia sub un calm apăsător. Înghiţise în sec realizând abia acum cât de aproape îl ţine, deşi amicul lui nu schiţase nici un gest pentru a se depărta.
- Cred că ar trebui să dorm.
Comentase în final, alertându-l într-un mod subtil că aproprierea dintre ei nu îi este pe plac. Oarecum stânjenit, Emi se ridicase uşor, lăsând capul în jos. Pletele lungi cădeau deasupra obrajilor săi, puţin răvăşite dar umbrindu-i paloarea obrajilor. Avea chipul obosit şi trist, încercând să se depărteze, însă o parte din el ar fi vrut să rămână acolo.
- Nu ar fi bine să dormi în hainele astea, şi poate că ar trebui să faci un duş. Miroşi a… încruntase sprâncenele pentru a găsi un cuvânt potrivit. – a alt bărbat.
Îşi ridicase o mână la frunte, ascunzându-şi privirea de cea insistentă a amicului său. Avea dreptate. Iar constatarea, pe cât de reală, pe atât de dură, îi crea remuşcări. Se ridicase puţin pentru a-şi da jos cămaşa de pe el. Degetele începuseră să-i tremure convulsiv, şi părea că nimic nu-l ajută să depăşească momentul. Tresărise simţind mâinile lui Emi venindu-i în ajutor.
- Lasă-mă să te ajut.
- Nu sunt bun de nimic… Comentase lăsându-se pe spate, fixând tavanul cu resemnare.
Lentoarea şi grija din mişcările tânărului îi creau o senzaţie de nelinişte. Tăcerea dintre ei devenise stânjenitoare, cămaşa aproape desfăcută alunecase pe umărul lui drept în jos.
- Trebuie să recunoaştem ironia, Simon. Nici amicul tău cel bun şi nici iubitul tău nu sunt aici în clipele tale grele. Ci eu.
Emi vorbise pe un ton ferm, atât de revoltat încât îl luase pe Simon prin surprindere
– Dintre toţi, cu mine împarţi lacrimi şi bucurie. Nici unul nu au parte de asta.
Îşi ferise mâinile atunci când Simon apucase cu nervozitate cămaşa şi o aruncase pe jos. Uneori adevărul era atât de dureros şi insuportabil încât numai un cuvânt era suficient să-i dea liniştea peste cap.
- Nu am vrut să te jignesc spunând asta. Ridicase de jos cămaşa lui, aşezând-o pe spătarul unui scaun. – Ceea ce vreau să înţelegi este că mă simt special faţă de ei, că există o asemenea legătură între noi.
Ar fi continuat, buzele rămânându-i deschise. Simon îi făcuse semn să vină în braţele lui, şi se apropriase fără alte comentarii. Îmbrăţişarea tandră era mai mult decât mulţumitoare.
- Eşti special, un prieten special.
- Cu benificii.
Glumise, privind spre chipul lui adormit. Îi sărutase tâmpla, punându-şi capul pe pieptul său. O ultimă dorinţă, să-l vadă fericit…pentru asta acceptase acea despărţire.
• • •

Despre amiciţie şi amor

Telefonul îi sunase în timpul orelor de nenumărate ori, zumzetul silenţios devenind mult prea insistent pentru a putea fi ignorat. Se scuzase şi ieşise de la oră grăbit, dar imediat ce ajunsese pe hol încetase să mai sune. Privise ecranul încruntat. Încerca un sentiment de enervare şi îngrijorare. Emi nu fusese niciodată atât de insistent. Chiar dacă răbdarea nu era punctul lui forte, reuşea să se abţină câteodată de dragul lui Simon. Tânărul ascunsese telefonul la loc în geanta ce-i atârna pe umăr. Lăsase în sală numai colile şi pixul. Nimeni nu avea să-i comenteze absenţa, dar nu putea să plece neanunţat, chiar dacă ar fi minţit. Bătuse la uşă pentru a intra.
Am primit un telefon urgent de acasă şi trebuie să plec. Am probleme.
Înjurase în gând simţind cum telefonul vibrează iar. Nu ştia dacă şi colegii lui aud, dar nu avea timp de asta. Auzind profesorul aprobând, se grăbise să iasă din sală şi să plece.
Nu mai încercase aceeaşi figură, căci după câteva minute telefonul încetase să mai sune. Emi avea să-i plătească scump această joacă de azi.
Paşii îl purtau de la sine spre drumul cunoscut, atât de aproape uneori, ca şi cum ar fi ieşit la o plimbare. Dar azi orice gest, orice sunet îl scotea din sărite. Şi telefonul care îi vibra în geantă devenise cu atât mai agasant cu cât nu vroia să răspundă. Păcat de ziua frumoasă de afară, îşi spusese ajungând într-un final la strada principală pentru a trece spre blocul lui Emi. Trecerea de pietoni era aproape şi totdeauna încerca să fie prudent. Prudent momentan, cât trebuia să ajungă sus la etajul unu, din respectivul bloc, şi să-i bage minţile în cap iubitului său. Sau prietenului? Oftase enervat. Aveau o relaţie complicată, şi Emi îngreuna totdeauna lucrurile cu ideile sale.
Ajuns în faţa uşii bătuse nervos de trei ori, apoi începuse să sune la sonerie fără încetare şi apăsat. Tânărul cu ochii căprui deschisese uşa repede, surprins de insistenţa lui Simon. Bănuise că este acesta, şi îl întâmpinase cu un zâmbet larg. Nimic din toate asta nu-l impresionau însă pe iubitului lui, care abia trecuse cu ochii peste bluza lui strâmtă sau pantalonii scurţi pe care îi purta şi intrase în hol peste el.
 Suni ca un disperat de azi de dimineaţă! Dacă ai nevoie de ceva lasă dracu' un mesaj!
Simon… Clipise Emi puţin dezorientat, fără a-şi pierde zâmbetul de pe buze. Simon se enerva atât de rar încât era un deliciu să-l privească atât de furios. Să-i audă respiraţia întretăiată şi ochii cuprinşi de focul mâniei.
Nu am reuşit să înţeleg nimic în oră că sunai în prostie! Şi închideai imediat ce vroiam să sun. Ce naiba ai?!
Vroiam să vii la mine. Chicotise Emi prinzându-l de gulerul cămăşii, aranjându-l pentru a-i distrage atenţia. Ştia că asemenea mici trucuri îl fac pe Simon mai atent la aproprierea lor decât la problema în discuţie.  Vreau să ne plimbăm, poate ieşim undeva în oraş.
Revenise imediat la privirea sa normală când Simon îi trăsese braţele de pe umerii lui, şi îi forţase mâinile în jos.
Pentru atâta mă întrerupi din treburi? Nu puteai aştepta?
Simon. Mă doare.
Încercase să-i explice, simţindu-şi braţul prins ca într-o menghină. Nu îşi imaginase că tânărul poate avea atâta putere. Rugămintea sa era ignorată de iubitul lui, care îl izbise cu spatele de perete, buzele lui coborându-se pentru a-l săruta subit. Nici nu reuşise să realizeze bine ce se întâmplă, senzaţiile plăcute ce-i treceau prin trup îl copleşeau rând pe rând. Simţea cum tremură fără să se poată controla, mişcările lui Simon erau dure dar plăcute în acelaşi timp. Îi simţea mâinile peste tot, trecând apăsat şi strângând. Imediat hainele lui fuseseră desprinse la fel de abrupt, trupul lui trecând de la starea de frig la cea de fierbinţeală imediat ce Simon începuse să-l sărute pe gât şi umeri cu aceeaşi nervozitate ca la început.
Nu îl oprise din mişcări, şi nici nu avea de gând. Oricum nu l-ar fi lăsat îşi spuse Simon desfăcându-şi nasturii de la cămaşă pentru a simţi aproape pielea iubitului său. Emi îl ajutase, prinzându-l iar într-un sărut la fel de pasional. Simţea că este dorit, şi îi prinsese coapsele cu ambele mâini pentru a-l trage spre el. Cele câteva gemete îl făcuseră să tragă aer în piept şi cu nerăbdare să-l tragă spre canapeaua din living. Ştia că nu vor fi deranjaţi câteva ore, astfel încât putea profita de trupul iubitului său. Era orice altceva în afară de tandru. Mişcările lui nu erau nici grăbite, nici haotice sau tremurate. Mai degrabă sigure şi pline de dorinţă.
Emi îşi ridicase coapsele pentru ca Simon să-l scape de pantaloni. Trecuse cu vederea că unghiile tânărului îi zgâriaseră pielea în graba de a-l dezbrăca, şi suspinase mulţumit când trupul lui gol fusese prins în braţele acestuia. Ridicase genunchii, simţind cum Simon îl tachinează trecându-şi erecţia peste a lui, fără a-şi da jos pantalonii. În încercarea de a-l dezbrăca se trezise cu mâinile prinse de ale tânărului. Încheieturile strânse nu dureau la fel de mult ca dorinţa ce se lăsa aşteptată. Oftase uşurat de buzele lui Simon, ce reveniseră peste ale sale. Simţea aceeaşi dorinţă arzătoare în acel sărut, o contopire ciudată între ei doi. Nu se putea gândi la altceva decât la a-l simţi cât mai aproape, însă îi era teamă să vorbească. Orice sunet ar fi putut aduce o întrerupere.
Se trezise din reverie auzind fermoarul de la pantalonii tânărului deschizându-se. Închisese ochii cu putere, profitând că are o mână liberă pentru a coborî capul lui Simon pentru un alt sărut. Îşi trecuse unghiile peste scalpul lui, simţindu-se penetrat cu forţă, fără alte preparări. Simon nici măcar nu-l anunţase, făcându-l să-şi tragă buzele pentru a geme din cauza combinaţiei de plăcere şi durere. Lacrimile din ochi zăceau să-i curgă pe obraji în jos, dar nu avea să facă asta. Nu-l lăsase să respire prea mult, revenind cu săruturi pe gâtul lui, muşcând uneori. Nici nu îşi revenise după penetrarea dureroasă căci mişcările rapide ale lui Simon îl întorceau iar spre aceeaşi senzaţie. Abia când îl auzise gemând ceva în el îi făcuse trupul să se topească, şi să se lase în braţele acestuia. Privise spre el câteva secunde, văzându-i fruntea transpirată şi muşchii încordaţi. Braţele lui îl ţineau de genunchi, iar mişcările erau rapide, însă având o apăsare ciudată în ele. După câteva minute ţipase de plăcere, zgâriind canapeaua cu unghiile.
Nu încetase să-l stimuleze în acelaşi loc, şi pe măsură ce-l penetra îşi grăbea mişcările. Se simţea ciudat prins de atâta plăcere, să îl dorească atât de mult, şi senzaţia ce i-o oferea. Îi strigase numele când nu mai reuşise să reziste şi îşi ridica trupul contribuind cu mişcări la cele făcute de Simon până atunci. Mâinile tânărului îl ţineau în braţele lui, strâns şi aproape. Spasmele lui cât orgasmul îi trecuse prin fiecare por îl aduceau pe Simon aproape de aceeaşi stare. Deşi mişcările lui repezi făcuseră senzaţiile cu cât mai violente şi plăcute, i se păreau la fel de trecătoare.
Nu putea face altceva decât să zacă în acea îmbrăţişare, un postludiu ciudat în care amândoi încercau să îşi recapete suflul şi să respire normal. Cu mâinile în părul lui, şi degetele ce îi tremurau convulsiv imitând bătăile inimii sale, realiza poziţia în care era. Încă erau uniţi, Simon rămânând nemişcat după orgasm. Ridicase lent capul de pe umărul lui, pentru a se privi. Nu îşi imagina să fie privit cu atâta calm, nici ca Simon să îl sărute iar. Dar pe buzele lui zăcea regretul, o făcea cu ochii închişi, încercând parcă să şteargă imaginile ce le avea în faţa ochilor. Fără să vrea lacrimile de la început reveniseră. Avusese parte de ceva ce nu îi aparţinea, ceva ce nu îi putea cere lui Simon. Dragostea, acea dragoste pe care şi-o doreau amândoi, dar nu împreună. Suspinase după realizarea dureroasă, lacrimile curgând lent pe obrajii lui, tânărul ştergându-i fiecare picătură. Îi sărutase fruntea, alintându-i pletele.
Nu se va mai întâmpla niciodată. Promisese şi ştia că se va ţine de cuvânt. Aprobase lent, plângând şi mai mult. Se ura pe sine căci nu era în stare să lupte şi să se împotrivească deciziei. Ochii lui Simon căutaseră mereu ceva mai departe decât el. Şi chiar dacă avea să fie prima lor iubire şi primul lor eşec, prietenia lor, dragostea ce o simţeau unul pentru altul erau mult mai durabile decât o relaţie. Trebuia să-l lase într-un final să găsească acea mulţumire pe care nu o avea alături de el, îşi datora lui asta, nu doar lui Simon.
Nu pleca încă! Îl oprise imediat ce se depărtase de el pentru a se îmbrăca. Mâinile lui îi reveniseră pe umeri ,buzele lor unindu-se într-un sărut lent. Un sărut ce putea fi ultimul, îşi spusese Simon trecându-şi palmele peste obrazul tânărului. Aveau aceeaşi senzaţie. Afecţiunea şi tot ce simţeau nu îi ducea niciunde. Nici el nu se simţea împlinit, şi nici Emi. Era prea târziu pentru dragostea lor.
Am să mai stau puţin.
Acceptase căutând hainele să se îmbrace. Doar ce apucase să ridice blugii de jos şi Emi îi prinsese mâna cu un gest subit.
Nu vreau încă asta. Vreau să mă iubeşti pentru ultima oară. Să simt inima ta bătând alături de a mea încă odată.
Simon zâmbise cu tristeţe şi îl trăsese spre el pentru un alt sărut, înainte de a-l întinde pe canapea pentru a putea sta amândoi comozi. Îşi lăsase uşor trupul peste al acestuia savurând senzaţia de cald pe pielea sensibilă. Avea să fie mai tandru de data asta, privind spre Emi care aştepta fiecare mişcare a lui, şi fiecare sărut. Îl primise în braţele lui deschise pentru ultima dată.

Ar fi minţit dacă ar fi spus că despărţirea lor nu era una dureroasă, venită după atâţia ani împreună. De când se ştiau fuseseră acolo, unul lângă celălalt fără a putea fi despărţiţi. Ştia că era o relaţie cum nu avea să mai găsească, dar una la fel de specială ce nu îl putea mulţumi pe deplin. Şi totuşi lacrimile din ochii lui spuneau mai multe decât simţea. Emi se prefăcuse a nu observa schimbarea. Îl condusese până la uşă, îmbrăcat numai în pantalonii scurţi. Simon luase de jos tricoul lui şi îl ajutase să-l îmbrace.
Ne mai vedem. O să te sun eu.
Rostise Emi, încercând să îşi păstreze vocea calmă, dar nu reuşise să scape de acel tremur. Simon aprobase din cap.
Nu ca ultima dată, da?
Da! zâmbise puţin, îndemnându-l pe Simon să facă la fel, şi să îl sărute cu tandreţe. Un sărut destul de scurt, mai mult prietenesc decât unul cu implicaţiile pe care le avuseseră înainte.
Te iubesc.
Cuvintele răsunaseră atât de simplu de pe buzele lui încât tresărise la fel ca şi Emi. Tânărul nu îşi imaginase să audă asta din moment ce se despărţeau. Îşi dusese mâna la gură, uimit şi înlăcrimat. Picioarele îi tremurau, inima îi bătea şi nu ştia cum să reacţioneze.
Poftim? Mai spune odată.
Am spus că te iubesc, Emi. Acum şi totdeauna. Deşi ce simt pentru tine e legat mai mult de prietenia noastră decât de relaţia pe care am avut-o.
Observase sfârşitul acelui licăr de speranţă din ochii lui Emi. Dar se liniştise când îl văzuse revenind la calmul obişnuit. Nu îşi imaginase că va putea rosti acele cuvinte târziu, prea târziu pentru ei. Dar la fel de însemnate ca prima oară.
Şi eu te iubesc, Simon.
Îl salutase de plecare, deşi puţin trist, şi deschisese uşa. Îl privise încă odată pe Emi înainte de a coborî scările. Ignorase suspinele în urma lui, ştiind că tânărul plânge. Nici el nu se aşteptase la asta, dar lucrurile se schimbau de la sine, viaţa mergea înainte. Spre bine, sau spre rău…avea să vadă cu ochii lui.
• • •

Notoriu

Trecuse cu atenţie pe lângă aleea de blocuri, inspectând cu coada ochiului eventualii cunoscuţi ce l-ar fi putut remarca cu ţigara în mână. O ţinea înclinată în jos, fumul fiind alungat de vântul călduţ de vară. Trăgea din filtru uneori, lăsându-şi pletele peste ochi pentru a putea ascunde ce face. Puţini erau cei care ştiau că fumează, fiind atent pentru a evita întrebări sau tachinări din partea cunoscuţilor. În plus, părinţii lui nu ştiau. Şi nici nu avea de gând să le facă o astfel de surpriză cât de curând.
Pornise lent spre terenul de joacă improvizat la marginea oraşului, unde tufele răsărite haotic lăsau descoperit pământul bătătorit de la toţi copii şi adolescenţii ce îşi petreceau timpul liber acolo. De-o parte şi cealaltă erau două bare de fier, ce stăteau drept porţi la meciurile de fotbal. Zece paşi - distanţa între fiecare bară a porţii. Ştia asta pe de rost, numărase de atâtea ori cu amicii săi. Îşi zărise grupul în spatele terenului, pe o bancă retrasă. Stăteau toţi la umbră, ignorând gunoaiele nu departe de unde erau adunaţi. Era o atmosferă şi un miros cunoscut. Nimic nou pentru ei; pentru Simon nici atât. Acolo copilărise. Printre ei, alături de ei. Îi privise printre plete cu o uşoară iritaţie. Fiind mai mulţi ca de obicei era semn că unii dintre ei mai aduseseră pe câte cineva. Şi asta rar însemna ceva bun.
Stinsese ţigara şi îşi îndreptase ochii, fixându-i pe câţiva. Îşi ascunsese neplăcerea sub un zâmbet ironic pe care rar cunoscuţii ştiau să-l interpreteze. Una dintre fetele aflate acolo îi ieşise prima în întâmpinare. Părul ei blond cenuşiu se sălta la fiecare mişcare a capului.
- Ai ajuns la timp. Mai sunt invitaţi de venit.
- Invitaţi?
Întrebase Simon contrariat. Se afla acolo pentru că unul din amicii săi îi spusese că se întâlnesc cu toţii pentru a ieşi împreună. Nu ştia însă de restul planurilor. Îl privise pe tip făcând o grimasă.
- Au zis că vor să vii şi tu.
Se scuzase acesta imediat, încercând să pară relaxat şi să dea cu indiferenţă din umeri. Rostise fraza evitând stingherit privirea dură a adolescentului.
Tuşise zgomotos, aruncându-şi ţigara. Luase loc lângă blonda care-l întâmpinase, privind cu interes mascat la discuţiile celorlalţi. Printre altele aflase că mergeau la onomastica cuiva.
- Andrei îl cunoaşte pe tipul acesta. Spune că e în regulă.
Încercase să-l ademenească fata văzând că îşi pierde interesul destul de repede. Ştia cât de greu se lasă convins, deşi majoritatea ideilor inedite ce aveau legătură cu grupul, erau susţinute şi de el. Simon îşi trecuse privirea asupra chipului ei, admirând trăsăturile calde, buzele subţiri şi elegant conturate dar şi sălbăticia ochilor ei căprui deschis. Îşi scosese o mână din buzunar pentru a o trece peste umerii ei trăgând-o spre el.
- Am să vin cu voi de data asta. Am chef de distracţie…
Zâmbetul ei încrezător nu era trecut cu vederea, nici aproprierea lor fizică.
- Simon, stai atât de des în preajma ei încât se poate intra la idei. Vrei să fii cu Veronica sau mă înşeală vederea?
- N-aş vrea să dezamăgesc... Dar dintre persoanele de faţă, nu mă interesează nimeni.
Îi răspunsese brunetei luându-şi mâna de pe umerii Veronicăi, ştiind că fata nu se va supăra pe el. Era printre puţinele fete şi persoane din grup cu care putea purta o discuţie matură şi aprecia felul ei de a se purta. Nu era la fel de uşuratică precum celelalte, deşi bănuia că are la fel ca şi el, o persoană cu care îşi petrece majoritatea timpului. Era rezervată în ceea ce privea relaţiile ei şi admira acest lucru.
Spre deosebire de cealaltă fată. Nu o ignorase însă, simţindu-se provocat de fiecare dată când i se răspundea sau era întrebat. Iar flirturile cu ea erau întotdeauna o distracţie binevenită atunci când se plictisea. Avea o fire răutăcioasă şi egoistă ce-l intriga de cele mai multe ori. Şi nu ezita să-i scoată în evidenţă acest lucru, având momente de ceartă aprigă dar şi de calm. Schimbase cu ea câteva priviri curioase, dându-şi seama că va fi ocolit în acea zi.
Se bucurase că majoritatea ignoraseră răspunsul lui, îndreptându-şi toţi atenţia spre un tânăr blond ce apăruse în mijlocul lor salutându-i. Îşi dăduse imediat seama că este sărbătoritul şi o privise pe Veronica ridicându-se pentru a se alătura grupului. Oftase făcând acelaşi lucru, dar fără a se apropria prea mult de amicii lui. Îi privise încruntat cercetând pe noul venit. Se aşteptase să vadă pe cineva sofisticat, o persoană care să îşi dea importanţă şi să fie superficială. Dar băiatul blond ce zâmbea la fiecare întrebare sau gest, arăta sincer şi felul în care era îmbrăcat îl făcea pe Simon să se întrebe serios ce fel de om este. Purta un tricou albastru decolorat spre alb, nu foarte larg dar nici mulat pe trupul lui suplu. Îi punea în evidenţă talia mică iar pantalonii albi erau din pânză semitransparentă ce lăsau la vedere multe detalii ale coapselor şi picioarelor. Tânărul îl fixase de jos în sus încă odată. Era ceea ce definea simplu, interesant.
Tresărise uimit, schimbându-şi privirea curioasă într-una dură atunci când băiatul blond realizase că-l priveşte. Îşi lăsase ochii să umble prea mult peste silueta acestuia, încât chiar şi după scurta intersectare a privirilor lor, nu mai reuşea să-şi ia gândul de la el. Îl luase prin surprindere toată întâmplarea cât şi apariţia lui. Îşi muşcase buzele nervos, trecând pe lângă Veronica şi alţi amici de-ai lui, punându-şi posesiv braţele pe talia fetei care-l tachinase mai înainte.
- Ai să vii şi tu cu noi, aşa e?
Tânără ridicase capul într-o parte puţin uimită de atitudinea lui agresivă, dar în cele din urmă îşi lăsase trupul pe spate, sprijinindu-se de el.
- N-am să te las singur cu Veronica. E prea versată pentru tine.
Comentase cu un iz ironic în voce, punându-şi mâna dreaptă pe obrazul tânărului, mângâind uşor. Simon se lăsase alintat de gestul ei ciudat, strângând-o mai mult de talie pentru a o lipi de el.
- Perversule.
Murmurase fata roşindu-se imediat ce-l simţise, închizând pentru o clipă ochii savurând felul în care o strângea în braţe. Simon aşteptase o distragere a atenţiei, reuşind să iasă din starea de tensiune în care se afla. Rânjise amuzat depărtându-se de ea, prinzând-o însă de mână.
- Văd că sărbătoritul ăsta nu stă departe de aici.
- La blocul celălalt.
Arătase cu degetul, revenind la răceala ei obişnuită acum că acesta îşi schimbase atitudinea. Îi urmaseră pe ceilalţi pentru a ajunge la apartamentul unde era stabilită petrecerea. Trăsese cu urechea pentru a afla destule amănunte, printre care şi numele tânărului blond dar şi cu cine se înţelegea mai bine. Încerca să găsească un motiv pentru care toate detaliile reţinute i se păreau atât de importante, dar nimic inteligent nu-i venea în minte. Ca întotdeauna îşi urma instinctele, lăsând la o parte gânditul şi consecinţele.
Intrase ultimul pe uşa de lemn, iar în hol îl întâmpinase băiatul blond cu un zâmbet timid pe buze. Nu se ferise să nu ridice uimit din sprâncene auzindu-l vorbind:
- Îţi mulţumesc că ai venit, ceilalţi spuneau că nu ai vrea să vii.
- Nu ştiam despre ce e vorba.
Îşi dezlipise cu greu ochii din cei ai tânărului. Albastrul încărcat spre gri trezindu-i amintiri vagi din trecut. Ascunsese scurta întrerupere a respiraţiei vorbind iar:
- Nici măcar nu ne cunoaştem.
Adăugase încruntându-se pentru a se scoate singur din starea de melancolie în care căzuse. Evitase privirea blondului prefăcându-se că se uită la amicii săi care se aflau deja în living, făcând gălăgie şi ascultând muzică.
- Mă cheamă Laurenţiu, sau Lau pentru cei care mă cunosc.
Rezumase acesta prinzând fără ezitare mâna dreaptă a lui Simon. Tânărul se grăbise însă să-şi retragă braţul, făcându-l pe moment să tresară şi să-l privească cu teamă. Confuzia de pe chipul lui inocent trecuse însă imediat ce mâna stângă a lui Simon o prinsese pe a lui.
- Scuze, dar folosesc stânga de obicei.
Intervenise făcându-l să zâmbească amuzat şi să treacă peste clipa de neînţelegere. Îl prinsese de braţ cu un îndemn tăcut de a se alătura celorlalţi. O făcuse imediat, intrând în living şi aşezându-se pe primul fotoliu liber. Toţi amicii săi erau adunaţi lângă masa unde se aflau aperitivele şi băutura.
- Mulţumesc, Dani.
Prinsese paharul cu bere pe care tânăra brunetă îl întinsese spre el. Avea o cantitate de spumă ce-l nemulţumea însă, albul ei camuflând lichidul care ajungea de fapt la jumătatea paharului.
- Dacă primesc un pupic am să-ţi aduc şi o farfurie cu aperitive.
Îi făcuse cu ochiul, dar Simon nu făcuse nici un gest de apropriere între ei. Buzele lui se ridicase într-un surâs scurt, dar nimic mai mult. Ochii i se îndreptaseră fără să vrea în colţul dinspre uşa camerei. Îl zărise pe tânărul blond discutând aprins cu un amic de-al său, privind amândoi spre el. Îşi despărţise buzele, vrând să zică ceva fetei, dar renunţase ştiind că nu-i vine nimic la îndemână. Încă se uita spre cei doi, ştiind clar că vorbesc despre el. Pe de-o parte ar fi vrut să ştie ce anume, dar obişnuit cu astfel de reacţii îi intrase în sânge acea ignoranţă automată.
Întorsese capul, refuzând încercarea brunetei de a mai intra în vorbă cu el, până şi discuţiile cu Veronica i se păreau lipsite de sens şi forţate. Cel puţin din partea lui. Muzica dată la maxim îi îndemnase pe unii să danseze, chiar dacă nu erau perechi formate, în mijlocul camerei se adunaseră câteva persoane ce se mişcau în ritmul muzicii. Nu era deloc tentat să li se alăture. Îi trecuse prin gând de câteva ori să se ridice şi să plece, dar când se apropria momentul mereu se găsea cineva care să stea pe marginea fotoliului şi să-l ţină de vorbă. Adesea amici de-ai săi, încercând să-l convingă să se ridice pentru a li se alătura.
- Mai adu-i ceva de băut.
O auzise pe Veronica şoptindu-i unui amic, tânărul grăbindu-se să-i dea un pahar de coniac umplut proaspăt. Luase loc la picioarele lui Simon, lăsându-şi spatele sprijinit de ele. Acesta nu se împotrivise, lăsându-şi mâna în jos să treacă peste pletele roşcate ale adolescentului.
- Vrei să pleci, aşa e?
Îl întrebase cu reţinere în voce, învârtind pe covor o cutie de bere încă nedesfăcută. Refuzase să-şi ridice privirea în sus ştiind cam cum s-ar fi uitat Simon la el în clipa aceea. Iar tentaţia de a face un pact cu sine nu întrecea experienţa de a-l vedea enervat.
- Încă nu. Poate iese ceva bun din reuniunea asta de rataţi.
- Mulţumesc. Faci o conversaţie aşa plăcută…
Comentase tânărul cu sarcasm, ridicând berea de jos pentru un toast invizibil. Simon lovise paharul de berea lui râzând scurt. Gustase lichidul dulceag, savurând gustul puternic rămas pe buze. Îşi lăsase capul pe spatele fotoliului, privind pentru câteva clipe printre invitaţi. Majoritatea îi cunoştea, puţini i se păreau necunoscuţi. Îl pierduse din vedere pe tânărul blond, dar refuzase să se uite de el. O nouă flacără şi o nouă aventură puneau în pericol relaţia lui cu Emi. Dar poate că tocmai asta îi încingea sângele şi-l provoca. Se ridicase brusc, evitându-l pe tânărul aşezat pe jos, care imediat îi luase locul pe fotoliu. Deschisese uşa din dreapta, ieşind pe balcon, ignorând privirile mirate rămase în urma lui. Îşi aprinsese o ţigară hotărât să stea ceva vreme acolo, găsind în sfârşit un loc unde putea închide ochii liniştit. Se lăsase cu spatele de partea peretelui pe care nu se aflau rafturi şi băuse iar din paharul cu coniac.
- Îţi plac locurile retrase aşa e?
Bătuse sărbătoritul în uşa de lemn înainte de a intra deşi se afla în propria casă. Simon ridicase din umeri, trăgându-se mai spre margine, evitând o apropriere mai mare. Băiatul îl fixase intens, îl observase cu coada ochiului, ştiind că este studiat îndeaproape.
- Nu ar trebui să dansezi şi să te distrezi? E ziua ta, nu?
Tânărul clipise uimit de subita îndemnare a lui Simon. Nu părea a suna a o cerere imperativă sau a observaţie, cât a sfat spus calm şi sincer.
- Am să fac… şi asta.
Privise spre fereastra care dădea spre bucătărie, rămânând fixat spre acel geam până ce căpătase o sclipire diferită. Simon se încruntase spre tânăr. Părea a trece de la o stare de timiditate la una provocatoare. Să fi realizat interesul său, ori era o simplă joacă? Îi studiase atent ochii.
- Nu vrei să dansezi deloc?
Întrebase surâzând seducător, lăsându-l fără cuvinte. Simon îl urmase ca un robot înapoi în living pentru a descoperi încăperea goală. Invitaţii de mai înainte lipseau cu desăvârşire, în urma lor locul rămânând pustiu dar liniştit. Nici măcar muzica lentă ce se auzea în boxe nu reuşise să-l scoată din momentul de confuzie.
- M-am hotărât să-mi fac singur un cadou.
Vorbise Laurenţiu apropriindu-se de el. Simon nu făcuse nici un gest de a se retrage, încurajând intenţiile tânărului. Îi simţise braţele ridicate pe umeri şi trupul cald apropriindu-se de al lui.
- Unde sunt ceilalţi?
- La Andrei. L-am rugat să mute petrecerea la el acasă cât sunt părinţii lui plecaţi. Vroiam puţină intimitate.
Simon simţise că ia foc pe dinăuntru auzind ultima frază. Îl prinsese pe tânăr de talie trăgându-l cât mai aproape, făcându-l să se mişte într-un ritm lent, ghidându-i coapsele spre ale sale. Înţelesese abia acum intenţiile acestuia, şi lăsase reţinerile de-o parte. Îşi lăsase capul în jos, trecându-şi buzele peste gâtul băiatului, murmurând deasupra pielii:
- La mulţi ani atunci.
Îl auzise gemând mulţumit imediat ce începuse să-l sărute pe gât şi zâmbise. Ziua devenea din ce în ce mai interesantă. Nu slăbise nici o clipă mâna de pe talia tânărului, ascultându-i fiecare respiraţie întretăiată, savurând felul în care îşi lăsa trupul ghidat. Ştia că vor ajunge şi mai departe de un simplu dans, dar momentan se mulţumise să-i simtă trupul fierbinte mişcându-se alături de al lui. Avea o uşurinţă în fiecare gest, Simon dezbrăcându-l de haine numai din priviri, anticipând clipele care urmau. Îl lăsase să aibă iniţiativa, Lau ridicându-se pe vârfuri pentru a-l săruta. Nu o făcuse cu timiditate cum s-ar fi aşteptat, ci cu o dorinţă ce nu-l lăsase rece. Se oprise în loc, ridicându-i uşor trupul spre el, lăsându-se sărutat îndelung. Licărul din ochii lui devenise mai intens după încetarea sărutului, odată ce mâinile lui Simon îi ridicau tricoul. Simţea tensiunea şi dorinţa din ochii săi, dar şi faptul că îi lăsa timp destul să facă ce vrea, fără să spună un cuvânt. Nu se opunea nici unui gest, mai dur sau mai tandru.
Degetele blondului îi desfăceau lentă cămaşa albastră, trecând deasupra pieptului, simţind fiecare parte a pielii lui încălzindu-se sub atingeri subtile.
- Îţi stă aşa bine în ea încât e păcat să o dau jos de pe tine. Dar am să o fac oricum…
- Aş putea spune acelaşi lucru despre tricoul tău.
Zâmbise încurcându-l în mişcări, ridicându-i braţele forţat pentru a i-l da jos. Îşi muşcase buzele imediat ce adusese la lumină o parte din trupul dezgolit, degetele lui trecând cu lentoare curioasă peste gâtul tânărului blond în jos. Îi simţise pulsul ridicat sub palma sa dreaptă, cea stângă trecând tandru peste coastele lui în jos până la spate. Îl apropriase de trupul său, lăsându-şi capul în jos pentru a-l săruta. Buzele lor se întâlniseră, Lau aşteptând acel sărut ce părea la fel de lung şi copleşitor ca primul; dorinţa crescând cu fiecare mângâiere, Simon făcându-i trupul să tremure numai din atât.
- Dacă vrei să mă ajuţi să aranjez canapeaua. Vreau să stai comod.
Privise în treacăt spre mobila cu pricina, înţelegând imediat despre ce este vorba. Îl lăsase pe blond din braţe, încordând mâna dreaptă pentru a trage de mijlocul canapelei, unde se afla partea extensibilă. Imediat partea de sus se coborâse, spaţiul devenind o saltea dublă de pat.
- Acum ar trebui să te răsplătesc.
Murmurase atunci când Simon se întorsese spre el, deşi doar pe jumătate, lăsând să se observe că vrea să probeze patul. Lau îl trăsese de umeri spre el pentru un alt sărut, schimbând poziţiile. Odată ajuns în dreptul patului se lăsase în jos, relaxându-şi muşchii încordaţi, şi despărţindu-şi picioarele pentru a-l lăsa pe Simon să stea deasupra lui.
Făcuse asta, încă nu alături de Lau ci la marginea patului, desfăcându-i nasturii de la pantaloni lent, folosind una din mâini. Cealaltă o avea ocupată pentru a-l mângâia pe deasupra pantalonilor, făcându-l să tremure de dorinţă. Îşi linsese buzele ştiind că-l aşteaptă o partidă de sex; tânărul lăsându-şi trupul mângâiat, căzând uşor pradă a tot ce simţea alături de el. Simon admirase dăruirea lui fizică, încrederea şi felul în care nu se acoperise nici măcar atunci când îl scăpase de pantalonii albi. Rămăsese pe loc, arcuindu-şi de câteva ori spatele atunci când mâna lui Simon îi strânsese erecţia fără a-şi mai trece palma cu tachinări scurte. Avea un corp efeminat, o talie subţire, fiind de o supleţe stranie şi uşurinţa cu care se mişca îi amintea de graţia unei feline. Era la fel de uşor, constatase trăgându-l spre margine pentru a-l săruta pe piept şi abdomen. Degetele ce mângâiau încurajator prin pletele lui îl făceau să zâmbească, se ridicase deasupra tânărului, dezbrăcându-l definitiv.
- Te vreau.
Îl auzise şoptindu-i la ureche când terminase în a-i deschide cămaşa, lăsând-o să cadă peste umerii lui în jos. O aruncase lângă pat, pantalonii lui urmând aceeaşi traiectorie după ce Lau reuşise să-l scape şi de ei. Imediat privise spre el, contrariat văzând că nu purta nimic pe sub blugii negri, dar Simon îl făcuse să tacă, întrerupându-l înainte de a zice ceva. Îşi lăsase trupul deasupra acestuia, savurând felul în care pielea lor se lipea în timp ce se sărutau. Avea carnea fierbinte ca şi a lui, mirosul pielii îi trezea pofta să-l sărute iar, coborându-şi imediat buzele pe gâtul acestuia. Îl alinta lipindu-şi des buzele de gâtul şi pieptul lui, una din mâini fiind jos strângându-i penisul în ritm cu felul în care îl săruta.
- Ai ulei, sau cremă?
Nu se oprise nici după ce rostise întrebarea, cât timp aştepta îşi trecuse mâinile peste coastele lui, ridicându-i trupul spre el. Lau îşi arcuise spatele, gemând absent.
- Ce să am?
Întrebarea îl îndemna să se oprească, păstrându-şi palmele pe talia lui însă.
- O să doară rău dacă nu eşti pregătit pentru asta. Am nevoie de ulei lubrifiant sau cremă.
- Nu am.
Clipise spre Simon cu îngrijorare, muşcându-şi buzele cu teamă văzându-l încruntat. Liniştea dintre ei doi îl făcea cu atât mai disperat cu cât îl vedea pe tânărul deasupra lui rămânând tăcut şi gânditor.
- Încearcă şi aşa!
Îndemnase cu disperare, ridicându-se pentru a-l săruta pe gât. Oftase uşurat văzând că Simon răspunde la alintări trecându-şi degetele uşor peste pletele lui.
- Nu m-am gândit şi la asta. Am vrut doar să fiu cu tine.
Recunoscuse cu vocea stinsă, uşor ruşinat că trebuia să-i spună asta mai devreme decât se aşteptase.
- În orice fel?
- Da.
Era încă nelămurit văzându-l pe Simon că se ridică pentru a sta pe marginea patului. Îl urmase ezitant, trezindu-se luat pe sus şi aşezat deasupra lui. Zâmbise auzindu-l pe Simon râzând de modul în care îl luase pe neaşteptate şi îl lăsase uşor pe spate trecându-şi limba pe pieptul lui în jos până unde putea ajunge pe abdomen.
- Atunci e nevoie de salivă, multă.
Lămurise, lăsându-l uşor din braţe pentru a sta în faţa lui. Îi prinsese talia cu un braţ, celălalt revenind peste erecţia lui. Simţise cum îl lasă picioarele de plăcere, trupul devenindu-i greoi, şi îşi încordase braţul pentru a-l ţine sprijinit cât mai bine. Tânărul blond îl privise înghiţind în sec atunci când Simon îl sărutase mişcându-şi limba aproape de partea de jos a abdomenului. Îşi lăsase capul pe spate, abţinându-se din greu să nu-i cadă în braţe atunci când îi simţise buzele şi limba pe vârful erecţiei lui. Tremurase sprijinindu-şi mâinile pe umerii lui, uitându-se în jos la ceea ce Simon făcea. Îşi muşcase buzele, plăcerea îi cuprindea tot trupul, şi începuse să fie gălăgios cu fiecare geamăt pe care îl scotea.
Simon reuşise să-i ia minţile, oprindu-se după câteva minute trăgându-l de talie în jos. Tânărul îşi lăsase trupul la podea, respirând din greu, încercând să-şi recapete vocea. Picături de transpiraţie îi făceau pielea să lucească, iar petele roşii de pe trupul lui trădau excitaţia pe care încă o simţea.
- Acelaşi lucru trebuie să faci tu. Am să-ţi spun când să te opreşti. Nu e nevoie să faci ce am făcut eu, ci doar de multă salivă.
Explicase Simon, blondul umezindu-şi buzele în aşteptare. Era curios să vadă reacţiile lui, să-l audă gemând de plăcere.
- Pricep acum.
Zâmbise pregătindu-se pentru ce urma. Avansase, aşezându-se comod între picioarele lui, punându-şi una din mâini pe coapsele acestuia, alintând cu o strângere scurtă. Cealaltă mână o folosise pentru a-i ghida falusul spre buzele lui. Simon admirase dâra de salivă ce o avea pe limbă înainte de linge de jos în sus toată lungimea erecţiei lui. Apoi îşi lăsase buzele să acopere vârful cu o uşoară reţinere în a încerca să facă acelaşi lucru ca şi el. Blondul închisese ochii gemând atunci când îşi trecuse încurajator mâna prin părul său, scoţând primele sunete ce trădau plăcerea ce o simţea. Un sâsâit scurt, urmat de o mişcare necontrolată a coapselor erau semne că începea să-l mulţumească.
Nu pierduse nici o clipă în a-l satisface, Simon simţind cum i se ridică fiecare fir de păr de pe piele, plăcerea intensă făcându-l să se lase pe spate. Strânsese marginea patului cu o mână abţinându-se să nu ridice coapsele atunci când gura tânărului blond se ridica spre vârf. Avea mâna strânsă la baza erecţiei lui pentru tot ce nu putea cuprinde, dar atingerile nu le putea compara cu suptul sau linsul. Avea cerul gurii mereu umed, lăsându-i suficientă salivă pentru a se putea cupla. Iar stimularea orală era singura care-l făcea pe Simon să-şi piardă rezistenţa, tânărul fiind nevoit să simtă extazul treptat, încercând să se abţină în a nu ejacula prea devreme.
- Ajunge.
Îl oprise respirând din greu, ştergându-şi perspiraţia rece ce se adunase pe fruntea lui. Îşi trecuse degetele prin păr, răvăşind în sus. Lau se ridicase, aşezându-se deasupra lui. I se aşezase în poală, apropriindu-se pentru a-l săruta. Îşi deschisese buzele larg, lăsându-l pe Simon să ghideze sărutul şi intensitatea. Simţea pofta carnală din orice gest pe care-l făcea, şi i se părea incitant cum transforma instinctul său în ceva atât de senzual.
Părul blond al tânărului îi mângâia umerii, acesta sprijinindu-şi fruntea de tâmpla lui stângă, aşteptând momentul penetrării. După felul în care tremura bănuise că emoţia se contopea cu excitaţia, şi îi ridicase coapsele ghidându-l. Auzise un geamăt scurt la ureche, rămânând nemişcat cât canalul strâmt şi fierbinte se deschidea pentru mai mult.
Îşi afundase capul la pieptul acestuia, lingându-i sfârcurile pentru a uita de nevoia de a se mişca.
- Doare?
Îl întrebase trăgându-l mai aproape, protejându-i trupul în braţe. I se părea atât de firav încât nu se putea abţine să nu-şi arate îngrijorarea.
- Nu. E o senzaţie ciudată. Îşi aplecase capul pentru a-l privi în ochi. Admirase culoarea mai închisă ca de obicei, acea ceaţă datorită excitaţiei şi dilatarea evidentă a pupilelor. – Te vreau.
Terminase propoziţiile văzând reacţia imediată a tânărului de sub el, îşi mişcase subit coapsele, cuvintele lui făcându-l să-şi piardă stăpânirea de sine. Simon continuase cu un ritm lent, lăsându-i trupul să alunece alături de al lui.
- Te simţi bine?
Vroia să-i audă vocea, să ştie ce simte în acele clipe cât i se dăruia. Îi zâmbise imediat, făcându-l şi mai curios să asculte răspunsul. Primise un sărut înainte de toate, unul în care Simon nu-i lăsase nici măcar un moment să-şi tragă respiraţia. Apoi îi muşcase buzele pline, lăsându-le înroşite.
- Excelent.
Zâmbetul i se mărise, arătându-şi caninii, văzând cât de răvăşit îl lăsase pe Lau. Nu îşi imaginase să-l aibă în braţele lui atât de repede şi nu pierdea nici o clipă să-l scoată din minţi. Şi asculta fremătând de plăcere fiecare geamăt al lui, îi simţea fiecare tremur şi fiecare tresăltare. Îi fixa chipul cuprins de plăcere, ochii albaştri avându-i aproape închişi, clipind atât de rar încât ar fi părut somnoros, buzele întredeschise cu dinţii strânşi ce-i trădau tremuratul atunci când plăcerea era mai intensă. Şi sunetele pe care le scotea îl încântau pe Simon, erau erotice, pure şi naturale.
Admirase dorinţa lui atunci când îşi mişcase coapsele pentru a corespunde cu ritmul, mai mult de atât, încordarea care nu-i lăsa nici un dubiu. Lau putea fi satisfăcut atât de repede, în câteva minute culminase cu primul orgasm, unduindu-şi coapsele trăgându-l cât mai înăuntru. Îl făcuse să geamă excitat, dar nu se lăsase atât de uşor condus spre plăcerea ultimă, aşteptând să-l satisfacă pe tânărul aflat deasupra lui, cât îşi savura orgasmul.
Nu auzise nimic altceva decât gemetele lui, îl vedea tremurând la fiecare mişcare, şi îl lăsase uşor la loc pe pat. Privea amuzat spre el pentru că nici atunci nu se oprise din a scoate scurte sunete de satisfacţie. Se aplecase mângâindu-i gâtul şi coastele în jos spre talie, ca apoi să-şi coboare limba pentru a linge lichidul alb de pe abdomenul lui. Ascultase un geamăt profund şi Lau îşi curbase spatele în abandon.
- Dacă mai faci asta odată o să termin numai uitându-mă la tine…
Confesase privind printre genele dese cum Simon îşi linge lasciv buzele şi zâmbeşte mulţumit. Îşi depărtase iar picioarele, invitându-l să continue. Gestul acestuia îl făcuse şi mai doritor.
- Nu am terminat încă.
Ameninţase prinzându-i braţele cu o mână, ţinându-le într-o parte. Pentru o clipă tresărise surprins, dar imediat ce simţise buzele lui Simon şi limba acestuia peste fiecare parte a trupului său înţelesese la ce anume se referă. Îşi muşcase buzele, şi îşi prinsese degetele de mâna lui dorind să atingă şi să sărute la rândul lui. Dar îi plăcea să se lase dominat, în special de cel pe care îl dorise de atâta timp.
Nu avea de gând să termine aşa devreme, avea să savureze în întregime o partida de sex. Muşca cu lăcomie din carnea tânărului, lingând fiecare parte de piele până la înroşire. Reacţiile blondului îl mulţumeau, fiind uimit să primească o reacţie pozitivă la felul în care îl linsese pe abdomen. Era sigur că Emi s-ar fi strâmbat la un astfel de gest, sau mai rău, ar fi fost finalul dispoziţiei lui. Pentru unii faptele de acest gen ar fi fost dezgustătoare, dar asta nu-l îndemna să-şi schimbe ideile, fanteziile sau să nu le pună în practică. Şi orice moment ivit era oportun, o reacţie pe care o dorise o obţinuse de la cine se aşteptase mai puţin. Adolescentul era genul lui, fără prejudecăţi sau cu o gândire îngustă.
Îşi trecuse unghiile deasupra pielii lui, admirând urmele rămase pe pielea roz. Îi făcuse picioarele să se depărteze instinctiv, pentru a-l putea tachina cu mângâieri şi în spatele coapselor. Ochii îi treceau cu poftă asupra trupului aflat lângă el, reţinând detalii plăcute. Luciul pielii sau firele pufoase de păr blond de pe abdomenul tânărului, lăsând un sărut apăsat sub buricul acestuia.
- Eşti frumos.
Se trezise că rosteşte fără să-şi poată controla frazele, lăsându-l pe Lau nemişcat. Blondul clipise uimit spre el până să realizeze complimentul.
- Sunt frumos?
Repetase ca un robot stricat, bâlbâindu-se pe alocuri. Luat pe neaşteptate, îşi muşcase buzele ştiind că de data asta stricase toată atmosfera. Dar aburii plăcerii în care încă se mai regăsea îl făceau să gândească atât de lent încât se mira că mai e în stare să deschidă gura şi să zică ceva. Înghiţise în sec aşteptându-se la o reacţie dură din partea tânărului. Toţi cunoscuţii i-l descriseseră drept un tip tăcut, foarte dur şi ironic. Un ciudat ce nu accepta compania oricui. Acest Simon din patul lui era o poveste diferită.
- Ochii tăi, buzele tale, mâinile – îi ridicase mâna, sărutându-i podul palmei – abdomenul, picioarele lungi şi subţiri. Eşti perfect…
I se oprise respiraţia numai ascultându-l. Avea atâtea imperfecţiuni încât ar fi putut umple coli întregi, iar noul lui partener de nebunii îl încânta prin cuvinte de adulaţie. Şi tocmai un tip despre care auzise contrariul.
- Taci şi ia-mă în braţe.
Găsise în el puterea să-l răzbească cu o replică dură, şi nu nega frica ce o simţea cât Simon ascultase tăcut. Observase la colţul buzelor lui o uşoară ridicare ce îl făcuse să răsufle uşurat. Chicotise depărtându-şi braţele pentru a-l putea primi cum se cuvine, lăsând aprecierea să vină prin gesturi mai mult decât prin vorbe, deşi îi murmurase un „mulţumesc” trecător la ureche.
Îl cuibărise în braţele lui, ascultându-i râsetele de amuzament. Avea trupul lipit de al său, palmele tânărului trecând peste umerii lui încordaţi. Coborâse una din palme pentru a-i ridica un picior mai sus, lăsându-i suficient spaţiu de penetrare. O făcuse lent, lăsându-i săruturi scurte pe gât la fiecare mişcare a coapselor până ce blondul ceruse singur să nu mai fie tachinat. Zâmbise văzând cât de repede îşi dă seama de intenţiile lui.
Dar renunţase imediat la ideile de tortură senzuală, cedând plăcerii. Simţea cum carnea i se lipeşte fierbinte de a tânărului, cum le alunecă trupurile datorită transpiraţiei. Palmele îi scăpau în încercarea de a-l apuca de coapse sau de talie. Se sprijinise cu ele de canapea, grăbind mişcările. Lau îi sufla peste gât, ţinându-se încordat de umerii lui, deşi degetele i se dezlipeau adesea, lăsând zgârieturi fine. Nu era atent decât la senzaţia pe care o avea cât se apropria de orgasm, ceva aprinzându-se în el, cuprinzându-i trupul în întregime. Blondul îşi arcuise mai devreme spatele, stimulat de mişcările grăbite, şi cu un geamăt ridicat, ejaculase între ei. Încă mai simţea încordarea acestuia îngreunând penetrarea, câtă vreme se mişca. Apoi îşi lăsase capul pe pieptul lui, încetinind mişcările cât savurase plăcerea finală. Abia acum realizase că nu scosese nici un sunet pe tot timpul partidei de sex, preferând să-şi exerseze respiraţia decât să fie gălăgios. Lau nu păruse a fi deranjat de tăcerea lui. Mult prea satisfăcut ca să-şi tragă trupul încălzit de sub al lui Simon, tresărise când îl simţise depărtându-se.
- Mai stai…
Invitase cu speranţă în voce, lăsându-se să se întrevadă vulnerabilitatea prin gesturile sale căci se acoperise cu cearceaful. Ştersese urmele de transpiraţie de pe frunte, aranjându-şi pletele răvăşite. Se simţea împlinit, şi încă entuziasmat de a-l avea pe Simon alături.
- O jumătate de oră până am să-mi revin.
Stabilise Simon, făcându-i semn să revină în braţele lui. Tânărul blond aruncase cearceaful de pe el, primind invitaţia cu zâmbetul pe buze. Avea să savureze fiecare clipă.
• • •