vineri, 5 martie 2010

Iarnă roşie

Luminile de la ghirlande şi becurile colorate ce se aprindeau într-o succesiune melodioasă nu îl mai impresionau de mult. I se păreau mult prea artificiale pentru a da însemnătate trecerii dintre ani. Gălăgia şi mişcarea din jurul lui îi ridicau puţin moralul, totdeauna se simţise bine între oameni,deşi naivitatea contribuise la unul din evenimentele nefaste din viaţa lui. Încrederea trebuia mai întâi câştigată,lecţia o învăţase pe pielea sa. Dar nu negativitatea îl ţinea atât de încruntat în acele clipe,ci plictiseala. Petrecerea la care venise alături de părinţii lui,era una mondenă pentru oraşul lor,dar i se urâse de atâtea zâmbete artificiale. Incinta era banca la care lucra tatăl său şi se aşteptase să vină nu doar angajaţii,ci şi oameni importanţi din oraş.
Încăperile aveau uşile deschise,pentru o comunicare uşoară între invitaţi. Aspectul de clădire veche îl făcea să ofteze cu melancolie. Nimic ieşit din comun nu văzuse până în acea clipă, dar după câteva minute de şedere în ultima din săli nu putea să treacă peste un detaliu mărunt. Privirile tuturor erau îndreptate asupra unui bărbat,un tânăr care încerca să ascundă faptul că era motivul zarvei din jurul său.
Nu i se părea prea frumos,lumina cădea de sus spre chipul lui de o paloare bolnăvicioasă amintindu-i în treacăt de nobilii din perioada barocă ce aveau obsesia inciziilor pentru a părea cât mai palizi. Spre deosebire de cei care trebuiau să îşi verse sângele şi vlaga,tânărul nu era lipsit de vigoare. Avea un trup bine clădit, pe sub acel costum negru purtat cam neglijent. Cămaşa sa roşie era deschisă cu discreţie numai la doi nasturi. Nu avea cravată,dar o observase pe spătarul scaunului când cineva îi servise un pahar. Bărbatul era tot timpul în centrul atenţiei. Trasând un cerc cu privirea,deşi invitaţii erau prinşi în discuţii,îi trimiteau ocheade cu fiecare pauză când îl vedeau mişcându-se.
Ar fi negat că nu era gelos,dar curiozitatea îl rodea mai intens ca invidia. Tipul nu era frumos,era şarmant. Până şi frumuseţea pălea lângă el. Avea trăsături imperfecte,camuflate de perfecţiunea vorbelor şi zâmbetelor lui rare. Dar probabil din aceste motive era preferat. Nimeni nu şi-ar fi dorit alături o persoană perfectă,lângă care să se simtă inferior. Însă toţi deveneau imperfecţi în comparaţie cu acel bărbat,chiar şi el care se mândrea uneori cu trăsăturile sale estetice. Nu se putea compara cu acel tip. El era drăguţ şi atât.
Femeile şi adolescentele nu încetau a-i sta aproape,fără a fi răsplătite măcar cu o privire. Era exclusivist,pentru că nimeni nu îl putea denumi îngâmfat. Chipul lui excela în calm şi bune maniere,prestanţa sa era mai mult decât perfectă. Îl subjuga în loc chiar şi pe el,simţindu-se ca un sclav în faţa unui rege. Toţi încercau să îi facă pe plac,şi se întreba când va veni şi rândul lui. Oricât ar fi vrut să stea de-o parte,simţea nevoia să audă şi vocea celui care arunca privirile zeflemitoare tuturor din sală,dar nimeni nu observa pentru că erau ascunse sub ochi lucioşi şi schimbători.
— Cosmin,te ascunzi după coloane,nu vii la masa noastră? Îl abordase una din secretarele din acea bancă,trăgându-l spre masa la care se afla şi bărbatul pe care pusese ochii în acea seară. Simţea că se roşise,dar nu se putea abţine. Privirea acestuia îl studia din cap până în picioare,fără a schiţa un gest despre cum i se pare. Se simţea dezamăgit că poate îi părea la fel de comun precum ceilalţi,probabil omul avea standarde ridicate. S-ar fi simţit măgulit să îl salute măcar,dar să îi fie printre prieteni ar fi fost un adevărat miracol.
—Bună seara.
Rostise nimănui în particular,aşezându-se pe unul din scaunele libere pentru că abia îl mai ţineau picioarele. Spera să nu fie evident faptul că era atât de intimidat. Primise răspunsuri de la toţi care se aflau la masă,numai bărbatul evitase să zică ceva. Îi spulberase fantezia,numai cu un gest.
—Simon,te distrezi,aşa e? Te simţi bine cu noi?
O voce feminină din capătul mesei se auzise,acoperindu-le pe celelalte. Oricum toţi se opriseră din vorbit,pentru a asculta vocea bărbatului.
—Da. Foarte bine chiar. În seara asta am să dansez cu tine.
Ce direct! Înghiţi tânărul în sec,iar ceilalţi invitaţi,în special de sex feminin stăteau mult mai încruntate după respectiva discuţie.
Nu ştia de ce resimte la fel de mult tristeţea lor. Acel bărbat îi fura liniştea puţin câte puţin. Oftă primind paharul de la compania care îl invitase la acea masă. Vinul roşu din el îi amintea de cămaşa tipului. Zarva de la masă îl făcu să ridice subit capul. Simon se ridicase dintr-o dată,plecând fără a scoate o vorbă. Dăduse cu indiferenţă din umeri când unul dintre cei care stăteau pe scaunul alăturat îl întrebase unde se duce.
—Cred că să fumeze,îl scuzase femeia pe care o invitase mai înainte la dans.
Se întreba dacă nu cumva plecase intenţionat. Numărase minutele de când acesta lipsise şi se apropriau de treizeci. Vedea urme ascunse de îngrijorare pe chipul unora,dar nimeni nu avea curaj să se intereseze. Nu puteau interveni în momentele acestuia,din bun simţ. Probabil era tratat la fel cum trata.
Oftând resemnat se ridicase de la masă. Nimeni nu părea a observa plecarea lui,cu atât mai bine pentru el,neavând chef să dea explicaţii. Îi plăcea să creadă că era deja un om matur. Sau cel puţin aşa se simţea. Evitase să treacă prin sala unde erau părinţii lui şi alţi cunoscuţi din secţia unde lucra tatăl său.
„Simon” Îi reţinuse cu atenţie numele. Avea ceva mistic în numele lui,la fel ca personalitatea sa atât de captivantă. Se apropria de ieşirea din clădirea băncii,şi tresări observând afară silueta bărbatului,care fuma într-un colţ întunecat. Părea dus cu gândul departe,în ochii lui zărindu-se melancolia unui om ce îşi lasă masca să crape fără rezerve. Probabil se afla într-un moment sensibil,îşi spuse ieşind pe uşa din lemn,aşezându-se la depărtare de bărbatul pe care îl studiase toată seara. Se roşi imediat ce acesta se întorsese spre el, simţindu–se privit. Îl fixa cu intensitate,chiar dacă probabil era modul lui de a se uita la cineva,făcându-l să tremure.
—Te-au trimis după mine? Avea o voce calmă şi dulce ce îl făcea să îşi simtă picioarele moi. Tonalitatea nu era gravă,ci mult prea plăcută pentru a se potrivi caracterului său atât de filistin. O viziune a unui amant tandru,ce şoptea cuvinte plăcute în clipe intime îi trecea prin faţa ochilor. Închise pleoapele încercând să se stăpânească în a merge prea departe cu gândul. Nu nega tentaţia,dar ştia că nu va avea parte de aşa ceva. Ar fi fost ireal ca tipul din faţa sa să fie interesat de persoane de acelaşi sex. Doar fusese prezent când promisese acelei femei un dans.
—Nu. Am ieşit pentru că era prea cald înăuntru.
Minţise imediat,şi nici nu îşi dădea seama de ce oferise tipului şi o explicaţie. Probabil de dragul de a intra în vorbă cu el,îşi spusese punându-şi speranţa în frază.
—Eu mă plictiseam.
Afirmă cu convingere Simon,aruncând ţigara pe jos. Începutul conversaţiei îl îndemna să îşi îndrepte paşii spre el, dar fără a avea curajul să îl privească în ochi. Se temea să nu se citească prea multe în strălucirea lor. Nu avea nici o idee cum să îi răspundă,ce să spună în continuare.
—E frumos aici.
Îl auzi vorbind iar,şi se mira să-l vadă ciudat de simplist,privind spre cerul înstelat. Oare se înşelase în privinţa tipului? Era numai un vis de-al său,ce prindea contur în jurul unui bărbat necunoscut?
—Mie mi se pare un oraş plictisitor.
Provocase pentru a vedea reacţia lui Simon,care îi retezase imediat fraza.
—Eu nu sunt de-aici. E normal să mi se pară totul mai frumos.
Privise încruntat, Cosmin simţind sudoarea rece curgându-i pe frunte în jos. Noroc că era mult prea întuneric pentru a se observa. Sau poate că la întuneric se vedea cel mai clar? Se agita în sinea sa datorită faptului că vroia să îi fie pe plac tipului. Cădea în aceeaşi capcană ca şi cei din sală,dar nu se putea abţine.
Nu ştia cum să dreagă gafa făcută,şi tăcerea îi ucidea toate speranţele.
—Vrei nişte şampanie?
Auzise de lângă el vocea lui Simon,caldă ca înainte. Îi înmâna o sticlă cu şampanie,desfăcută dar rece ca gheaţa. Aprobase simţindu-se uşurat că bărbatul îl iertase pentru impoliteţea de mai înainte.
—Este foarte acidulată. Dar bună!
Remarcă înapoindu-i sticla. Abia simţise gustul la cât era de îngheţată. Probabil doar ce fusese scoasă din frigider. Cineva cu siguranţă i-o adusese special.
—Singura băutură pe care o prefer. Restul sunt mult prea proaste şi în combinaţii amestecate. Şampania este superioară vinului, deşi se obţine din vin. Prepararea ei durează mai mult.
—Eu,beau şi vin.
Rostise cu vocea domoală,aşteptându-se la o remarcă lipsită de amabilitate.
—Prefer materia,nu şi lichidul.
—Strugurii? Întrebase nesigur,începea să fie deranjat de modul pompos în care vorbea tipul. Îngreuna discuţia şi îl făcea să pună la îndoială modul propriu de a gândi şi vorbi.
—Da. Îmi plac strugurii de toamnă.
Obţinuse pentru prima oară un zâmbet cald,şi detalii despre bărbat. Simon nu părea un om închis,şi acel surâs îi făcea inima să bată plină de speranţă.
—Şi mie. Deşi nu cunosc denumirile lor.
—Nici eu nu ştiu prea multe. Îi prefer în şampanie momentan.
Glumi ducând la gură sticla de şampanie şi luând câteva înghiţituri bune. Cosmin îl privise,conştient că poate îl face să se simtă inconfortabil. Tresări auzind pocnitorile de la câteva artificii,lansate mai devreme cu câteva ore pentru că nu era încă miezul nopţii. Se întreba dacă bărbatul din faţa lui are pe cineva cu care să petreacă.
—Câţi ani aveţi?
Îşi adună curajul,roşindu-se puţin. Se întreba dacă ceva în postura lui trăda atracţia pentru acest bărbat.
—Nu e nevoie să fii politicos. Nu sunt chiar atât de matur pe cât mă face costumul acesta. Trase Simon de timp,cercetându-l amănunţit. — Douăzeci şi cinci. Răspunsese apoi,şi imediat Cosmin ridicase privirea din pământ pentru a-i observa trăsăturile. Îl credea mai bătrân cu încă cinci ani,cel mult. Dar nu se simţea deranjat de vârsta sa,ci mai mult de personalitatea lui.
—Acum e rândul tău să îmi spui câţi ani ai. Şi cum te numeşti. Îmi place să ştiu numele persoanelor cu care discut.
—Mă numesc Cosmin Brentea,întinse tânărul mâna. Simon o prinse cu un surâs scurt. Am nouăsprezece ani. Adăugă puţin timorat că bărbatul va refuza să stea de vorbă în continuare cu el. Majoritatea îl vedeau ca pe un adult în devenire şi şi-ar fi dorit să nu mai fie tratat ca un adoleşcent. Mulţi confundau denumirile. Mâna tipului o strânsese cu fermitate pe a lui, dar mult prea scurt pentru a-l mulţumi. Măcar îi aflase numele întreg, Simon Barbu.
—La facultate?
—Da,în primul an.
Încercă să adauge tânărul,pentru a nu părea un licean dezorientat. Avea planuri mari,chiar dacă pe moment dădea impresia că nu ştie ce vrea. Simon nu comentase nimic,păstrând acelaşi aer misterios.
Părerile lui păreau ascunse,chiar dacă vorbele alunecau cu uşurinţă din gura sa.
—Şi ce ai de gând să faci când termini?
Simon îşi aprindea o altă ţigară,pachetul galben îl îndemna să le clasifice printre cele tari,iar cămila de pe pachet printre cele obişnuite. Se părea că bărbatul era un om ca oricare altul,dar cu un şarm deosebit.
— Medicină,şi înainte ca tipul din faţa lui să facă o pauză şi să îşi ia ţigara de la gură pentru a spune ceva adăugase repede : medicină veterinară.
Îl văzuse pe Simon căpătând la loc trăsăturile amiabile. Probabil făcea legătura între medici şi corupţie. Nu era nici un secret că sistemul medical era printre cele mai corupte din ţară. Sondajele stăteau drept dovadă. Dar nu era momentul să discute despre asta.
—Deci îţi plac animalele…
Concluzionă Simon scuturând ţigara într-un mod cum nu mai văzuse pe nimeni. Tipul uimea prin tot ce ţinea de el. Se întreba dacă gesturile sale sunt calculate,sau ţin de natura sa variabilă.
—Foarte mult. Sunt la o facultate de profil,studiez zoologia şi biologia.
Se bucura că cineva se interesase de ceea ce făcea. Nu se aşteptase tocmai Simon să fie acela,nici să poarte o discuţie atât de lungă cu el. Dădea impresia unui bărbat închis şi fără prea multă răbdare. Abia acum realiza că nu ştia cu ce anume se ocupă acesta.
—Dumneavoastră?
—E de ajuns „tu”. Corectă imediat Simon,alternând fumatul cu băutul şampaniei. —Poţi repeta întrebarea cât timp beau. Îndemnase cu amuzament în voce,făcându-l să se roşească.
—T…tu cu ce te ocupi?
Corijase pentru a-i face pe plac,Simon zâmbind mulţumit într-un mod ce îi făcea respiraţia să-i stea în gât.
—Redactor la un ziar local şi editorialist la o revistă pentru adulţi.
Singura frază care îi răsuna ca o trâmbiţă în timpane era revista pentru adulţi. Spera să nu se bâlbâie în continuare,nu ştia că însoţitorul său se ocupa cu aşa ceva.
—Eşti liber să pleci dacă nu vrei să discuţi cu cineva ca mine.
Adăugase imediat Simon,întrerupându-l din stupoare. Îşi simţea gâtul secat,şi era mai încordat ca la început. La toate astea adăuga curiozitatea.
—Ce…revistă?
Întrebase pentru că avea să cumpere orice număr ar fi găsit doar pentru a citi ce scria bărbatul,oricât de vulgar şi pervers ar fi fost. Acum realiza că magnetismul său era legat de senzualitate şi sexualitate,şi nu avea alte legături ca la început. Devenise greu de respirat,se afla alături de un om ce descria actul sexual ca pe o cină obişnuită şi ar fi fost ipocrit să nege că nu i se părea şi mai atrăgător astfel.
Numele revistei era de asemenea de notorietate. Se mira de ce nu o pusese pe aceasta înaintea funcţiei sale la acel ziar local. Existau motive pentru a face asta?
—Eşti o persoană interesantă.
I se adresase tutuindu-l până la urmă,cu vocea neîndemânatică,dar pentru a-i face bărbatului pe plac. Numai că acesta nu părea a-l recompensa cu zâmbetul de acum câteva minute. Se întreba dacă nu cumva întrecea măsura.
—Toată lumea spune asta. Or avea dreptate. Dar sunt plictisitor în realitate.
Răspunsese Simon cu seriozitate,fumând ţigara aproape de filtru ca apoi să o arunce iar pe jos în zăpada murdară şi îmbâcsită de afară. Gerul făcea zăpada topită să îngheţe,dându-i un aspect mai plăcut pe lângă băltoacele moi ce se formau în timpul zilei. Observase că nu îşi schimbaseră locul,şi că nimeni nu îi deranjase până acum. Cimentul din faţa băncii devenise dintr-o dată destul de rece şi ceva îl îndemna să intre înăuntru,dar bărbatul prefera să stea afară şi să bea în continuare şampanie.
—Nu cred. Îmi placi. Îmi place cum eşti… adică… eşti atrăgător. Dar nu din punctul de vedere pe care îl crezi!
Se bâlbâia acum mai mult ca niciodată. O gafă imensă ca aceasta nu îşi imaginase vreodată că va putea face. Cădea într-o umbră nefastă în faţa ochilor lui Simon,era sigur de asta.
—Mă bucur să aud asta din partea ta,dacă într-adevăr aşa crezi.
Îl fixă bărbatul cu ochii săi deschişi,nici prea verzi dar nici albaştrii. Lumina ce cădea pe chipul lui îi făcea cameleonici. Probabil erau la fel de versatili precum purtătorul, dar nu îl putea învinui. Purtau în umbra lor ceva atât de dramatic încât se simţea invadat de sentimente stranii,chiar dacă nu credea în potenţialul de a schimba energiile.
—Da…Îngânase cu timiditate,auzind cum bărbatul bea în continuare din sticlă. Ar fi vrut să îi ceară să bea alături de el,ca la început. În mod ciudat Simon îi înmânase sticla după acele înghiţituri lente.
—Dar din acel punct de vedere pe care l-ai evitat,îţi par atrăgător?
Imediat i se oprise şampania în gât,se înecase din prima gură, acidul ieşindu-i pe nas. Îl ustura,din cauza întrebării care îl luase pe nepregătite. Simon înşfăcase sticla din mâinile lui,prinzându-l uşor de umeri.
—Da.
—Ce „da”,eşti bine?
—Sunt bine,şi „da” este răspunsul la întrebare.
Oare era nevoie să îi repete,chiar nu înţelesese din prima sau se prefăcea?! În orice caz era prea târziu să dea înapoi. Simon întârzia a îl lămuri,îl privea fără a avea absolut nici o reacţie. Se simţea ca un prost,probabil îi spusese ce auzea tot timpul. Normal că era atrăgător,numai un orb ar fi negat asta.
—Eu plec.
Îi spuse retrăgându-se,braţele bărbatului lăsând umerii lui din strânsoare. Spera ca Simon să nu se întoarcă la petrecere şi să îl facă de tot râsul. Părinţii lui probabil s-ar fi înfuriat şi l-ar fi trimis acasă. Nu îi plăteau psihologul degeaba,chiar dacă el simţea asta.
—Nu pleci niciunde. Vino înapoi.
Cuvintele bărbatului îl opreau iar în loc. Erau imperative,dar cu o blândeţe ascunsă. Paşi lenţi veneau spre el,şi răsunau în întunecimea inimii sale. Simţi o mână caldă pe umărul lui drept întorcându-l cu faţa spre Simon.
—E neplăcut să îţi iei vorbele înapoi. Dacă într-adevăr crezi asta despre mine,nu-ţi fie teamă să îmi spui. Nu te judec. Sigur,nu eşti primul care să zică asta,dar…eşti primul care mă face să mă simt aşa.
—De ce?
Ridicase curios privirea spre tip,care părea pentru prima oară îmbujorat la faţă.
—Eşti mult mai frumos şi mai atrăgător decât mine. Îţi spun asta pentru că, şi pentru prima oară Simon părea la fel de timid ca şi el. —Vreau să te sărut.
Nimic nu îl ameţise mai mult în viaţa lui decât acea frază. Nici şampania băută nu avea acelaşi efect. Se simţea cuprins de o dorinţă nestăvilită,respira din greu privind spre buzele pline ale lui Simon. Bărbatul zâmbea văzându-l că acceptă;şi chiar dacă era tentat să îl sărute,pentru că stăteau apropriaţi gata să o facă,se oprise.
—Nu aici. Hai cu mine…
Îl prinsese de braţ,o strângere fizică ce trimiteau fiori în trupul lui,tremurând iar incontrolabil. Era uşor de afectat,iar emoţiile puternice care le simţea în acea clipă îl făceau să se simtă doritor dar şi ezitant în acelaşi timp. Nu ştia dacă urcă scările la etaj doar pentru un sărut sau pentru mai mult. Orice bărbat la astfel de ocazii profită de aventurile de-o noapte. S-ar fi înşelat pe sine, pentru că el se gândea la acelaşi lucru,odată cu speranţa că poate Simon îl va primi în braţele lui în ciuda diferenţei de vârstă dintre ei.
Covorul moale se lăsa sub apăsarea pantofilor lui,şi păstrase tăcere în timp ce bărbatul privea fiecare uşă în parte căutând ceva.
—Cred că penultima uşă este camera de pază. Acolo au o canapea şi televizor.
Simon confirma gândurile lui,dar îi provoca o dorinţă la fel de arzătoare. Nu cunoscuse vreodată plăcerea,şi nici nu o explorase pentru că amintirile legate de viaţa lui sexuală erau dureroase.
Ajungând aproape de uşa cu pricina cei doi se văzuseră nevoiţi să se oprească subit din mers. Gemete se auzeau din spatele uşii de lemn,însemnând că cineva le-o luase înainte. Simon zâmbise amuzat,determinându-l şi pe el să îşi mai calmeze nervii. Oricum acele sunete şi voci plăcute îl aţâţau suficient. Se întreba în treacăt dacă el va geme la fel de tare,şi dacă lui Simon i se va părea în continuare atrăgător.
—Alţii sunt ocupaţi deja.
Îl apucase de mână,împingând la nimereală clanţa uşii alăturate. Se deschisese,spre surprinderea lor; Cosmin înghiţind timorat. Acum era momentul şi se întreba dacă va fi cum îşi imaginase.
Odată intrat înăuntru Simon închisese uşa,proptindu-şi braţele în ea pentru a-l prinde între ele intenţionat. Stătea cu spatele sprijinit de lemnul rece,răcorindu-l măcar pentru câteva clipe.
—Nu îmi spune că te-ai răzgândit…
Şopti, fixându-l direct în ochi cu o dorinţă surprinzătoare. Acolo,între ei doi,încetând să mai fie ascunsă. Cu mâinile tremurând îl apucase de gulerul cămăşii,fără a şti însă ce să facă în continuare.
—Nu,deloc.
Răspunsese privindu-l cu disperare,cerând acel sărut. Îl cerşea cu privirea până ce Simon îi dăruise într-un final unul. Săruta lung, pătrunzător consumându-l cu totul doar prin deschiderea buzelor. I le modela cu ale sale,schimbând poziţia capului pentru a săruta îndelung,dar simţea că plămânii lui cedau. Mai ales că de emoţie îşi ţinuse respiraţia la început. Bărbatul simţise imediat dificultatea şi se oprise,lăsându-i timp să-şi revină.
Efectul dura şi după sărut,căci euforia ce îi trecea prin vene provenea din acel gest senzual între ei. Sunetul acelui sărut intens îl tenta să asculte iar melodia jocului de buze. Simon arătând a fi pregătit pentru o nouă rundă. De data asta avusese iniţiativa şi îl sărutase din plin,zgomotos ca un începător. Singurele săruturi de care avusese parte nu puteau fi numite astfel. Acesta se deosebea,Simon explora buzele sale,fără a-i provoca suferinţă,ci numai plăcere. O plăcere atât de intensă încât îl ameţise de tot,ar fi vrut să stea jos undeva pentru că picioarele lui păreau a nu suporta noul tratament.
Bărbatul îl apucase cu ambele mâini de obraji,trăgându-l cât mai aproape posibil. Dorinţa dintre ei era resimţită pe plan fizic, acum că era în braţele lui Simon simţea asta. Credea că numai el se simte astfel, dar prinzându-se cu disperare de trupul care trezea intenţii intense din partea lui, îşi dădea seama că este dorit mai mult decât avusese impresia. Ar fi vrut să râdă,pentru că auzea acele gemete de plăcere,nu doar pe ale lui,ci şi pe ale bărbatului.
Simon îi dădea jos de pe umeri sacoul cu care era îmbrăcat,o făcea lent,cu grijă în caz că urma să se răzgândească. Dar nu avea să o facă,pentru că tipul din faţa lui se comporta cum nu se aşteptase să întâlnească pe cineva. Îl dorea cu aceeaşi intensitate.
—Dacă par mai ezitant este pentru că nu am mai fost cu cineva ca tine de şase ani…Dar în noaptea asta am de gând să te devorez.
Închisese ochii de plăcere,când buzele fierbinţi ale lui Simon îi dezmierdau gâtul,trăgând aer în piept când dinţii acestuia apăsau intenţionat în unele locuri.
Odată ce Simon îşi ridicase capul pentru a-l privi,îl sărutase grăbit. Atât de grăbit încât uitase să respire. Îşi ridicase braţele pe gâtul bărbatului,şi profitase că stătea sprijinit de uşă pentru a-şi depărta picioarele pentru a-l trage mai aproape.
—Săruţi bine.
Primise complimentul gemând de plăcere. Simon adăugase atingeri şi alături de săruturile sale,desfăcându-i cămaşa lent.
Apăsa cu degetele peste pectoralii lui,rotaţiile făcându-l să tremure,de data asta cuprins de pasiune. Îi era cald,şi cămaşa alunecase pe jos,expunându-i pielea la aerul răcoros,înviorându-l. Îşi ducea degetele în pletele bărbatului,care începuse să facă ceea ce promisese. Îi lingea fiecare parte din piele,atingând cu degetele uşor. Mâinile lui îi strângeau omoplaţii în ritmul alintărilor pasionale,nici nu mai ştia ce să distingă. Lins,supt, muşcat,pentru că toate veneau ca o tornadă amoroasă. Pantalonii îl incomodau înainte,acum deveniseră sâcâitori. Şi mâinile lui Simon păreau a evita acel loc care pulsa şi cerea să fie atins. Preludiul dura mai mult ca la o femeie,făcându-l mult mai impacientat şi doritor. Vroia să facă dragoste în clipa aceea, sex cum ar fi denumit alţii activitatea,dar cu atenţia primită nu o putea numi altfel.
—Te tentează ceva mai mult de atât? Pentru că eu am chef de orice-mi propui.
—Da,vreau.
Răspunsese deşi era confuz. Simon ar fi acceptat orice îi propunea? Şi la ce se referea?
Se muta din loc,constatase pentru că era tras spre un fotoliu. Ştia că nu el va sta jos,dar că se va simţi la fel de comod chiar dacă nu s-ar fi aflat în fotoliu. Simon se aşezase oftând calm. Îşi trecuse degetele prin părul scurt,răvăşindu-l.
În noaptea aceasta auzea împreună cu Simon ceasul bătând ora fixă. Sunetele de şampanie ce se deschide ajungeau până la etajul unde erau ei,iar artificiile şi petardele răsunau luminând printre jaluzelele verticale,chipurile lor. Se priveau în tăcere,Simon prinzându-l cu braţele de talie pentru a-l aşeza la el în poală. Nu se împotrivise,căci în acel moment îl dorea la fel de mult.
—La mulţi ani,Cosmin.
Nu putea să răspundă de vreme ce avea buzele sărutate cu înfierbântare. Ignora exploziile de lumină de afară pentru bărbatul ale cărui braţe îi strângeau trupul atât de aproape. O voce lăuntrică îl îndemna să îi fie alături cu tot ce poate oferi, pentru că nu i se asemăna ca un bărbat uşuratic ci ca un potenţial iubit.
• • •

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.