miercuri, 14 aprilie 2010

Captiv

Apăsase pe butonul negru şi tocit pentru a pune liftul în mişcare. Auzise sunetul obişnuit de închidere a uşilor îndemânu-l să ia o poziţie dreaptă. Îşi băgase mâinile în buzunarele largi, mulţumindu-se să tragă cu coada ochiului la persoana care-l însoţea. Rochia colorată strident cu galben şi roz dezvăluia într-un stil mini picioare lungi şi evident epilate cu grijă. Îşi linsese buzele uşor, încercând să păstreze o distanţă care să sugereze interes crescut, totodată lipsa unei implicaţii prea serioase. Un zâmbet tacit îl făcuse să se întoarcă cu totul spre însoţitoarea lui, şi să răspundă cu ridicarea buzelor spre dreapta, într-un rânjet înjumătăţit. Uşile erau aproape închise şi se pregătea să se aproprie de ea, mâna lui coborându-i spre coapse. Deschisese gura anticipând sărutul dintre ei. O apropriere pe care nu o simţea sub altă formă decât trupească. Era mult prea intoxicat să-şi verse furia pe faţă, realizând în sinea sa eroarea; fără a da înapoi însă.
- Simon!
Auzise o voce venind dinspre coridorul blocului şi o mână se băgase printre uşile de la lift, oprindu-l la timp. Tânărul se repezise între cei doi, roşu de furie:
- Ce crezi că faci?!
Neplăcerea de a fi tras la răspundere tocmai de Emi îl făcuse trăsăturile feţei să amorţească datorită nervozităţii. Refuzase să-i întâlnească privirea. Evitându-l răspunsese pe un ton iritat:
- Am treabă. Aşa că spune repede ce vrei…
Apăsase iar butonul de la lift, Emi renunţând în a-l opri odată ce observase că este ultimul etaj. Ştia că va provoca o reacţie negativă oricum, iar liftul nu era un loc potrivit pentru o ceartă. Simţea tensiunea dintre ei, iar tânăra aflată alături îl stânjenea. Urma să-i întrerupă. Nu făcuse niciodată asta, niciodată pentru el atunci când ar fi trebuit. Poate de aceea simţise nevoia, până nu era prea târziu.
- Vreau să te întorci înapoi acasă. Acum.
Îl întâmpinase un râset sec, în batjocură.
- Scuze că vă întrerup, dar despre ce e vorba de fapt?
Emi ridicase din sprâncene, abţinându-şi remarca asupra constatării că avea de a face cu un el îmbrăcat ca o femeie. În schimb se uitase lung la Simon.
- Nu întrerupi nimic. El este cel care întrerupe.
Intervenise Simon imediat, vocea lui plină de reproş nu îi scăpase amicului său. Dar asta nu-l făcea să renunţe şi să dea înapoi. Nu când avea nevoie de el.
- Ah, întrerup ceva? Între voi doi? Arătase Emi cu degetele spre ei. Tânărul travestit îşi trecuse agitat mâna prin pletele false, oftând accentuat. – Cred că ai uitat să-i spui că ai deja un iubit.
- Îmi imaginam eu că ar fi prea frumos să fie adevărat.
Comentase printre dinţi tânărul, trăgând ocheade indispuse spre Simon. Acesta îi fixase cu exasperare, ştiind că de aici încolo ziua planificată de el luase o întorsătura inversă. Ieşise primul pe uşile deschise imediat ce liftul ajunsese la ultimul etaj. Mirosul de gunoi impregnat în pereţii blocului îi trezeau o parte din simţuri. Ştia acel damf, tipic în blocurile turn unde gunoiul era aruncat de la etaj pe o rampă specială. Atât de specială încât miasma ei cuprindea nu doar separeul dintre blocuri cât şi coridoarele. Scrâşnise din dinţi încercând să ignore sentimentul de singurătate împreunat cu senzaţia de ameţeală.
- Am o pseudo-relaţie! Ceva ce există pentru a putea fi?
Ridicase uşor braţele, dând cu indiferenţă din umeri. Dar durerea din ochii lui se putea observa clar, fiind deja prea târziu ca să mai poată acţiona cu indiferenţa obişnuită. Poate vorbele lui erau dure, refugiul la fel, dar sentimentele îl înăbuşeau. Şi acţiona protejându-se, depărtându-se pentru a se putea regăsi.
- Cosmin ţine la tine. Eşti un prost dacă ai de gând să te complici atât de mult!
Reproşase strângând pumnii până ce unghiile îi zgâriau podul palmei. Încerca să găsească acelaşi regret în ochii lui Simon, dar nu vedea decât o umbră de furie mascată de ironia cu care trata întâmplările din viaţa lui. Tremurase fixând ochii lui cu atenţie. Mâna i se îndreptase cu rapiditate, prinzându-i bărbia. Gestul subit îl făcuse pe tânărul ce se afla alături de ei să se dea înapoi speriat.
- Ce ai luat, Simon?
- Câtă ironie din partea ta, tocmai acum să-i ţii apărarea. Sau aplici psihologia inversă pe mine? Crezi că îţi va merge, hmm?
Apăsase mâna lui peste a tânărului, prinzând-o. Îşi împreunase degetele cu ale lui Emi, strângând cu putere. Amicul său rezistase asaltului, răspunzând la rândul său cu o strângere la fel de puternică.
- Nu aplic nimic. Vreau doar să îţi revii şi să vezi că dracul nu e aşa negru cum ţi se pare. Dă-ţi singur o şansă. Sunt şi alţii care vor asta.
Se trezise cu braţul îndepărtat, Simon trăgându-se de lângă el ca ars. Adevărul era destul de greu de digerat în stadiul în care se afla, acum îşi dădea seama după dungile de sub ochii lui şi contracţia pupilelor atât de neschimbată. Intoxicaţia cu băutură nu-i dădea lui Simon astfel de stări, o ştia mult prea bine. Îşi pusese o palmă peste fruntea asudată. Nu ştia încă ce droguri luase tânărul, dar spera să nu se întâmple ca în trecut.
- Ai grijă de el, te rog.
Insistase spre travestitul care devenise din participant, spectator. Rugămintea lui îl luase prin surprindere şi aprobase din inerţie.
- O să te plătesc eu, în caz că el nu are bani.
Se apucase să scormonească prin portofel, interpretând greşit legătura dintre cei doi. Simon dăduse ochii peste cap.
- Nu este ce crezi tu! L-am chemat la mine din proprie iniţiativă.
Îl oprise tânărul înainte ca Emi să mai apuce să-i dea banii. Se roşise ştiind că făcuse o gafă destul de mare faţă de un necunoscut. Şi unul cum nu mai întâlnise. Se părea că Simon avea gusturi complexe, probabil şi în pas cu moda. Admirase ţinuta tânărului care ascundea suficiente lucruri care să-i dezvăluie adevărata identitate. Deşi peruca roşcată dădea în vileag artificialitatea sub care se învăluise.
- Chiar arăt a unul care are nevoie să plătească pentru companie?
Ridicase Simon tonul, poziţia ameninţătoare făcându-l pe Emi să se retragă spre scări şi nu spre lift. Nu mai avea răbdarea să aştepte. Îi era imposibil să poarte o discuţie cu el în acele clipe.
- Nu. Doar un naiv ar putea crede asta.
Susţinuse cu tărie tânărul intervenind pentru a-i ţine partea lui Simon. Prea puţine erau pe înţelesul lui, dar observase atâtea schimbări pe chipul bărbatului care îl însoţise cât nu văzuse în viaţa lui. Indiferenţă, durere, trădare, renunţare, teamă. Toate acele sentimente ce puteau face un om vulnerabil, sau o bestie ce aşteaptă să devoreze prada care-i sare prima în cale. Bănuise că Simon procedase cu el la fel ca în varianta finală. Fusese escapada, mijlocul furiei lui. Adăugase alcoolul şi probabil droguri în ecuaţie. Rezultatul îl avea în faţa lui. Un tip slăbit, tras la faţă datorită nopţilor nedormite sau a problemelor prin care trecea.
- Am crezut altceva. Scuze. Vorbise mai mult spre travestitul care revenise alături de Simon imediat ce începuse să coboare primele scări. – Noi doi discutăm când ai să te întorci acasă. Să mă suni.
Stabilise uitându-se fix în ochii amicului său pentru a-i da de înţeles că nu se joacă. Plecase mulţumit şi cu o aprobare din cap venită din partea lui.
- Deci eşti un tip frumos, ce nu trebuie să plătească pentru compania mea. Ai un serviciu bun…dar ai şi un iubit.
Recapitulase pentru el imediat cel cu care se afla. Recunoştea tonul molatic, ce-i tachina timpanele făcându-l să zâmbească puţin şi să scape de tensiunea ce nu-i dădea pace.
- Perfect rezumat.
- Eşti numai bun de luat acasă.
Se îndreptase spre una din uşile de pe coridor, scoţând un laţ de chei din poşeta pe care o avea cu el. Deschisese uşa, Simon intrând înăuntru fără a mai aştepta invitaţia. Nu îi păsa prea mult de politeţe în acele momente.
- Vrei ceva de băut?
Vânturase mâna cu indiferenţă lingându-şi buzele. Ura să fie dependent de ceva, să cadă pradă oricărui viciu ce îl lăsa în stadii în care nu îşi mai recunoştea vorbele sau faptele. Uita şi cine este, treaz ori intoxicat. Devenise totuna.
Îşi găsise loc pe unul din fotoliile din garsoniera tânărului. Îşi întinsese picioarele, relaxându-şi muşchii. Simţea uşoare convulsii ale pulpelor sau a muşchilor feţei, dar bănuia că sunt legate de starea de nervozitate decât de altceva. Travestitul revenise cu două pahare. Fixase lichidul portocaliu din ele.
- Credeam că te referi la alcool când ai zis ceva de băut.
- Nu ai spus nimic. Oricum, doar atâta am. Aşa că, bei sau nu, altă variantă nu există.
- Întotdeauna există o variantă.
Intervenise Simon contrazicându-l cu persiflare, deşi numai el cunoştea sensul la care făcea referire. Tânărul clipise dezorientat, lăsând clarificările de-o parte.
- Cum ziceai că te cheamă?
Râsese cu poftă, ştiind că la asemenea întâlniri întreba dar niciodată nu reuşea să reţină.
- Mihai.
- Aha. Păi, Mihai…lasă sucul de-o parte şi să trecem la lucruri importante.
Îi luase Simon paharele de suc din mână, aşezându-le pe o masă în apropriere. Tânărul încercase să îşi tragă mâinile din strânsoarea lui, eşuând cu fiecare bruscare. Îl lăsase să-i fure câteva săruturi, şi gustase singur aroma dulceagă de pe limba acestuia – o combinaţie de alcool, tutun dar şi alte substanţe pe care nu le putea descrie. Nu rezistase modului insistent în care era folosit, lăsându-l pe bărbat să-şi pună mâinile oriunde dorea. Observase că păstrează încă o oarecare decenţă, în ciuda persistenţei de a-l face să cedeze. Şi nu nega că acele săruturi primite nu demonstrau priceperea autorului, încât răspundea cu intensitate la fiecare. Profitase atunci când Simon făcuse o pauză de respiro, lăsându-şi gura peste a lui cu lentoare. Tandreţea sărutului nu îi schimbase cu nimic expresia feţei, avea ochii deschişi şi privirea fixată în gol.
- Întinde-te uşor pe spate.
Sfătuise Mihai masându-l pe umeri cu mângâieri apăsate. Îi desfăcuse cămaşa şifonată, depărtând cele două părţi din faţă dezvăluindu-i pieptul şi abdomenul. Muşchii i se încordau cu fiecare atingere, iar delicateţea cu care mâinile tânărului treceau peste pielea lui îl făcea inima să bată cu putere. Ochii i se umeziseră fără să vrea, şi ridicase capul mai sus fixând tavanul alb. Tresărise atunci când buze moi se apropriaseră de pieptul lui, lipindu-se în scurte alintări senzuale, dar fără să trezească în el vreun instinct sexual. Lacrimile începuseră să cadă de la sine, libere şi fierbinţi. Simţise mâna caldă a tânărului ştergându-le, dar nu izbutise decât să pornească altele noi.
Se speriase de decizia subită a lui Simon să-l trântească jos, într-o poziţie compromiţătoare ca apoi să-l sărute în modul său ferm, forţându-şi buzele şi trupul aspura lui. Hotărâse că e mai bine să se abţină în a-i răspunde cu aceeaşi monedă, era incitant modul în care bărbatul de deasupra îşi vărsa furia pe trupul său. Simţea doar plăcere, gemând aprobator cu fiecare gest. Ca un animal scăpat de sub control, constata sălbăticia din ochii lui Simon, care-şi urma doar instinctul, renunţând la lacrimi şi la tot ce gândea în acele clipe.
- Mă urăsc…
Auzise la ureche, o şoaptă de dezamăgire încât îl fixase imediat pe Simon. Acesta îi repetase iar cuvintele, ceva mai hotărât.
- Nu te cunosc deloc, dar îmi poţi spune orice. Dacă te vei simţi mai bine m-aş bucura.
Zâmbise cu tristeţe admirând francheţea tânărului. Ar fi vrut măcar pentru o clipă să găsească aceeaşi sinceritate şi la alţii, sau măcar să nu mai resimtă aceea senzaţie ciudată de a fi înşelat sau minţit. Teama încă nu-i acaparase trăsăturile atât ca Mihai să-l preseze. Aşteptase cu ochii fixaţi în ai săi până ce Simon scosese primele vorbe, după câteva tentative cât deschisese şi închisese gura. Obiceiul lui prost de a tace şi a se închide în el atunci când era frământat sau supărat se remarca încă de prima oară.
- Nu înţeleg de ce mă port aşa. Nu mai vreau să rănesc pe nimeni.
Lăsase capul în jos, ştiind că pentru a se simţi bine egoismul său trăgea de-o parte şi alte persoane. Nu era doar el cel afectat, deşi în principiu i-ar fi plăcut să creadă asta.
- Cel care te-a supărat încât să cedezi psihic s-a gândit la asta?
Înghiţise în sec ştiind că poate lui Cosmin nu-i trecea prin cap să-i provoace cu intenţie asemenea stări. Îşi trecuse o mână tremurată prin păr, răvăşind în sus pletele. Simţea nevoia să verse, dar se abţinea.
- Nu pot să cer atâta lucru cuiva care nu a mai trecut prin aşa ceva. Nici măcar să dau vina pe el nu pot. Rostise ridicându-se de lângă tânărul travestit luând camera la paşi mărunţi. – E mult mai tânăr decât mine. Ce poate să înţeleagă?
Că beau pentru că mi-e dor de el şi nu suport să mă trezesc în fiecare zi departe de el? Că iau droguri când simt că ceva se pierde între noi şi totul se răceşte? Că mi-e teamă că într-o zi voi auzi din gura lui că nu mai vrea să aibă de-a face cu mine? L-aş crede… Probabil mă suportă mai mult decât mă suport eu.
Ridicase paharul de suc de pe masă invitându-l silenţios să ia câteva guri. Simon îl refuzase politicos aşteptând să asculte răspunsul lui. Tânărul gustase din suc, ca apoi să-l fixeze cu seriozitate.
- Nu sunt un psiholog să-mi dau seama bine ce se întâmplă, dar nu cred că e bine să te închizi în tine la modul acesta. Tot ceea ce simţi ar trebui să-i spui, nimeni nu o să te înţeleagă mai bine decât el.
Simon ascultase nemişcat fiecare cuvânt, recunoscând în sinea sa că aşa ar fi fost corect.
- Dar faptul că nu sesizeasă schimbările din comportamentul tău şi îţi provoacă astfel de stări, nici el nu e mai presus. De ce nu a venit după tine?
- Şi eu îmi spun acelaşi lucru. Iar el încearcă să-mi explice că este prea ocupat.
Îl urmase până lângă masa de lemn şi punându-şi braţele pe umerii lui, aplecase capul pentru o sărutare lentă. Simon răspunsese imediat, deşi luat prin surprindere de subita decizie. Închisese ochii după câteva secunde, tandreţea şi lentoarea sărutului făcându-l să se tragă mai aproape. Simţea acea grijă din gesturile tânărului, abandonul plăcut sub care se lăsa. Îi cuprinsese talia cu braţul drept, celălalt aventurându-se pe sub rochia scurtă. Felul în care se purta Mihai îl consuma pe dinăuntru. O dăruire oarbă, în mâinile lui, fără să ştie dacă va mai fi primit vreodată. O dorinţă fără ezitare şi acea naivitate caracteristică celor ca el. Îi amintea de trecut, şi niciodată nu reuşise să-şi dea seama dacă pierduse atâtea nopţi din nevoia de a se simţi iubit sau din nevoia de a folosi pe cineva pentru plăcerile proprii. Întrerupsese subit sărutul lor simţind lichidul din stomac cum i se urcă până în cerul gurii.
- Unde e baia?
- Te simţi rău?!
Se panicase tânărul travestit, depărtându-se uşor pentru a-i putea observa mai clar schimbările feţei. Paloarea de pe chipul lui era prima confirmare şi îi prinsese obrajii între palme.
- Arzi, şi cred că ai febră. Cum de nu am simţit până acum?!
Vorbise spre sine cu un soi de regret, trăgându-l în baie. Aprinsese lumina şi îl ajutase să-şi dea jos cămaşa de pe el. Imediat îl văzuse lăsându-se asupra toaletei golind tot ce mâncase la restaurant. Îl ajutase apoi să se ridice, trecându-şi palmele pe spatele lui simţindu-l cum tremură epuizat.
- Mă simt bine acum. Murmurase, dar avea aproape toată greutatea corpului asupra tânărului care-l susţinea încercând să-l ajute să se spele. – Sunt patetic.
Continuase apoi, îndepărtându-l cu mâna, spălându-se singur deşi efortul îl făcea să se simtă şi mai ameţit.
- Hai să stai jos, să te odihneşti.
- De ce faci asta? Mă ajuţi…
- O să-mi mulţumeşti cum se cuvine mai târziu. Nu te mai gândi.
Comentase simţind cum Simon îl urmează cu lentoare până înapoi în cameră. Îl vedea cu coada ochiului sprijinindu-se de orice îi stă în cale şi încerca să-i fie aproape de teamă să nu-şi piardă cunoştinţa. Întinsese unul din fotolii, transformându-l într-un pat lung.
- Îmi pare rău, dar nu am condiţii mai bune.
- Este destul tot ce ai făcut până acum.
Se aşezase pe micul pat improvizat, lăsându-şi capul pe marginea moale cu un oftat prelung. Degetele se curbaseră pe braţele de la fotoliu, starea lui îmbunătăţindu-se într-o oarecare măsură, dar insuficient pentru a spune că se simţea bine.
- Tu unde ai să dormi?
Întrebase spre tânărul care îl acoperise cu o pătură, aşezându-i cămaşa cu grijă pe spătarul uni scaun. Acesta îi zâmbise calm, apropriindu-se de el.
- Odihneşte-te şi nu te gândi la altceva.
- Nu pot.
Încă nu observase o stare de exasperare pe chipul acestuia. Oftase el în schimb, ştiind că pentru mulţi încăpăţânarea lui era enervantă, deşi uneori nu o făcea cu intenţie. Întinsese mâna mângâind obrazul tânărului ce se aşezase în faţa lui, trecând cu degetele pe sub pletele roşcate.
- Ai păr sub peruca asta?
Zâmbise în timp ce chestionase curios, făcându-l pe Mihai să râdă şi să-şi de jos părul fals. Simon lăsase capul într-o parte, cercetându-l.
- Blond natural?
- Desigur.
Răspunsese Mihai cu mândrie, aranjându-şi părul cum ştia el mai bine fără a se privi în oglindă. Era scurt până sub urechi, drept, cu firul subţire şi părea moale. Un spasm uşor al degetelor şi ridicase mâna pentru a-l atinge pe păr.
- Şi jos, tot blond?
Glumise ascultând râsetul melodios al tânărului în timp ce-şi lăsase capul la el poală.
- Dacă vrei pot să-ţi arăt. Vrei şi o mostră?
În ciuda cuvintelor provocatoare, vocea lui era domoală iar ochii îl fixau pe Simon cu căldură şi o umbră de îngrijorare.
- Am o slăbiciune pentru blonzi.
Recunoscuse Simon, ridicându-l uşor atunci când îi cuprinsese obrajii. Nu îl sărutase pe buze cum se aşteptase Mihai, ci îl sărutase pe cap.
- Observ.
- Primul meu iubit a fost blond.
- Aşa se explică. Actualul tău iubit este tot blond?
- Brunet. Dar el e iubitul meu. Nu îi pot cere să fie blond.
- Desigur.
- Deşi persoanele blonde sunt bune „la pat”.
Mihai zâmbise imediat ce observase licărul jucăuş din ochii lui mulţumindu-se cu o continuare a discuţiei atâta timp cât Simon scăpa de aerul depresiv. Bănuia că este un moment de linişte doar la suprafaţă ce mai târziu avea să se reverse într-o nouă criză.
- Trag concluzia că iubitul tău nu e bun la pat.
Simon începuse să râdă zgomotos, pe chipul lui citindu-se amuzamentul. Lăsase comentariul să rămână fără răspuns verbal.
- Iar tu eşti şaten.
Făcuse Mihai cu ochiul, provocându-l într-un final să spună ceva:
- Şi sus, şi jos. Putem verifica…
- Hmm, îmi place cum sună provocarea asta.
Îşi pusese braţele pe genunchii lui, ridicându-şi trunchiul şi capul pentru a-l putea fixa îndeaproape. Buzele întredeschise i se mişcaseră uşor, acoperindu-le insuficient pe ale lui Simon. Îl tachinase uşor scoţând limba şi trecând-o peste ele.
- Însă nu acum, eşti slăbit.
Un sunet gutural aspru fusese răspunsul lui Simon şi îl prinsese de umeri pentru a-l săruta insistent. Experimentase lăsându-şi limba să se învârtă împreună cu a lui ceva timp, apoi trasându-i pe cerul gurii literele ce formau fraza cu care i-ar fi răspuns de fapt.
Aerul de care îl lipsise bărbatul nici nu apucase să revină odată cu dezlipirea de buzele sale. Mihai îşi lăsase trupul abandonat într-o încordare ce-l ţintuise deasupra lui Simon. Acesta nu ezitase în a-l mângâia pe sub rochia scurtă pe care o purta, stârnindu-l. Aproape că se lăsase pierdut, revenindu-şi abia atunci când Simon încetase pentru a-i da jos rochia.
- Răule, credeam că o să te odihneşti.
Comentase gemând, trăgându-şi singur rochia de pe el cu grabă. Reproşul trecuse ca şi neauzit, Simon fiind prea preocupat să-l sărute pe gât şi pe piept.
- Nu regreţi ce vei face? Îl înşeli…
Vorbise Mihai făcându-l să se oprească din atingeri şi săruturi. Clipise silenţios, atâtea zile tot amarul şi nervozitatea îi împânziseră sufletul încât se simţea amorţit pe dinăuntru.
- Nu simt nimic.
Glasul hotărât îl lăsase pe Mihai fără alte cuvinte. Se aşteptase ca Simon să se răzgândească în ultimele clipe, şi să realizeze că poate comite o greşeală. Ascultându-l cu câtă tandreţe vorbea despre iubitul lui se gândise că poate nu îl va trăda.
- Atunci am să încerc eu să te fac să simţi.
Îşi luase angajamentul şi imediat începuse să-l sărute, degetele lui alunecând cu fineţe peste tot pe unde hainele nu împiedicau mângâierile. Se sprijinise cu genunchii de braţele fotoliului, provocându-l atunci când i se aşezase în poală. Simon nu refuzase invitaţia incitantă, ridicându-şi pelvisul pentru a-i demonstra că este interesat.
Îl lăsase să-l scape şi de ultimul articol vestimentar, lenjeria lui căzând pe jos ca şi uitată. Tremurase atunci când pielea lui sensibilă se freca de cureaua bărbatului, dar nu îi reproşase nimic încă. Mâna dreaptă a acestuia îl alina pentru început, strângând şi alunecând de jos în sus pe erecţia lui. Simon reuşise să-şi desfacă cureaua şi pantalonii suficient de mult ca Mihai să-i simtă în sfârşit pielea fermă şi fierbinte.
- Aş crede că e o piatră lungă sub mine, dacă nu te-aş şti aici.
- Îmi aparţine.
- La asta vreau eu o mostră dacă se poate.
Râsetul lui Simon fusese înghiţit de sărutul lacom pe care Mihai i-l dăruise în timp ce-i cercetase intim fiecare părticică a aparatului de reproducere. I se răspundea cu apreciere la fiecare mângâiere, bărbatul scăpând câte un geamăt lent sau o respiraţie întretăiată.
- Dacă o ţii tot aşa o să ejaculez pe fundul tău frumos înainte de a-l cunoaşte pe dinăuntru.
Comentase mişcându-şi coapsele în ritm cu mâna lui Mihai, având ochii întredeschişi de plăcere. Nu îi păsa prea mult dacă era primul care ajungea la orgasm, ştia că datorită drogurilor luate trupul lui reacţiona diferit decât s-ar fi întâmplat la un contact sexual normal. Se abandona mai uşor senzaţiilor pe care le simţea.
- Vreau să văd asta.
Îl stârnise Mihai grăbind mişcările cu mâna încât abia mai reuşea să menţină ritmul. Admirase rigiditatea şi încordarea ce o simţea sub palma deja asudată, dar fără prea mult timp de a constata mai multe. Îşi simţise erecţia prinsă iar de mâna bărbatului, rivalizând cu mişcările sale repezi, începând să-l aducă spre împlinire. Doar un geamăt scăpat printre respiraţia sufocată a lui Simon îl făcuse să lase capul pe spate, să se arcuiască deasupra lui şi să tremure. Mâna nu încetase cu mişcările, lichidul alb împrăştiindu-se pe pieptul şi abdomenul bărbatului. Simţise orgasmul prin tot trupul, de la creştetul capului până la degetele care-i tremurau convulsiv. Abia atunci realizase că mâna lui dreaptă abandonase sarcina, strângând prea tare erecţia lui Simon.
- Scuze…
Se grăbise să adauge, dar un zâmbetul amuzat al acestuia îl liniştise imediat.
- Până la urmă o să termin unde-mi doream.
Comentase la urechea tânărului, strângându-l în braţe pentru a-l lăsa să-şi savureze orgasmul din plin. Un oftat de mulţumire îl îndemna să grăbească lucrurile cât Mihai se afla sub euforia momentului.
- Lubrifiant?
- La mine în geantă.
Arătase spre geanta abandonată la piciorul mesei de lemn din cameră. Era destul de departe de ei doi, Mihai hotărându-se cu regret să-şi dezlipească trupul de deasupra lui şi să o aducă.
- Am şi prezervative…
- Eu la fel.
- Ai preferinţe?
- Numai dacă ai tu.
Tânărul ridicase din umeri şi se întorsese înapoi grăbit. Revenise în braţele lui cu entuziasm, Simon lovindu-i posteriorul pentru a-l potoli. Voioşenia acestuia începea să-l acapareze, ştiind cât de mult îi aminteşte de trecut.
Îl privise pentru câteva clipe în ochi, încercând să găsească acel albastru ceruleu atât de cunoscut; senzaţia de deja-vu nu se lăsase întârziată. Îşi încărcase mintea cu atâtea gânduri - frânturi de amintiri, plăcute sau dureroase, toate dispăruseră într-o clipită. Lăsase capul pe spate, coapsele lui lovindu-se plăcut de cele ale tânărului care nu pierduse momentul şi îl făcuse să treacă peste preludiu. Lubrifiantul făcea penetrarea mai uşoară, dar gemetele stinghere ale celui aflat deasupra lui îl îndemnau să mai aştepte.
- Ustură ca naiba. N-ai ceva mai mic de băgat la mine în fund?
Simon îl sărutase amuzat, încercând să-l scape de senzaţia incomodă prin mici tachinări cu limba. Se abţinea din nevoia de a-şi mişca coapsele, prins între pereţii anusului nu era o senzaţie aşa plăcută dacă nu era însoţită de fricţiune.
- Vrei să mă omori? Nu mai rezist mult dacă stai aşa nemişcat.
- Începe tu atunci…
Provocase tânărul blond, lăsându-şi uşor buzele deasupra obrajilor lui. Tachinase cu mici săruturi, evitându-i cu intenţie gura. Simon luase iniţiativa, începând să se mişte lent sub el, atât cât îi permitea spaţiul. Îi plăcea să-i vadă trupul firav ridicându-se cu fiecare atingere între ei, iar dorinţa resimţită era comună. După câteva minute în care se obişnuiseră cu senzaţiile şi cu poziţia, ambii formaseră un ritm care să-i mulţumească.
Simon îi sprijinise talia, ajutându-l să-şi balanseze trupul. O făcuse în avantajul său, sprijinindu-l pentru a-l penetra mai rapid. Coapsele lor se întâlneau, contopindu-se în ritm alert. Mihai renunţase la tachinări, sărutându-l din plin cu fiecare unire. Era modul de a-l răsplăti pentru plăcerea dăruită, făcându-l aproape să cadă din fotoliu. Nici nu concepuse că ar putea fi atât de bun contorsionist, trupul lui fiind arcuit aproape de podea cu capul în jos, gemând de plăcere. Erau puţine clipele în care putea spune că se gândea clar la ceva. Simon nu-i dădea vreme decât să respire şi să-i şoptească încurajări.
- O să-mi rupi spatele…
Comentase fără intenţie serioasă, lipindu-şi şoldurile de ale bărbatului. Începuse să tremure cu fiecare penetrare, ştiind că se aproprie de orgasmul. Simon se ridicase, fără a întrerupe actul dintre ei şi îl coborâse la podea.
- Aşa e mult mai simplu.
- Cum de nu te-ai gândit mai devreme?
- Mă gândeam la un loc fierbinte şi alunecos.
Necăjise depărtându-şi coapsele de ale tânărului. Imediat îl văzuse zvârcolindu-se excitat, trăgându-l de umeri pentru a nu pierde senzaţia. Penetrarea fermă intensificase tot ce simţise până atunci, realizând că acesta este cel mai uşor mod de a-l aduce la orgasm. Respiraţia întretăiată ce sufla pe gâtul lui în jos îi înfierbânta pielea, mirosul de transpiraţie şi sex alintându-i nările. Se apropria la rândul său de împlinirea trupească, mişcările devenindu-i haotice, coapsele lovindu-se forţat de cele ale tânărului.
Mihai îşi ridicase trupul, punându-şi braţele pe umerii lui şi unindu-şi genunchii deasupra coapselor lui încât îl oprise din mişcări. Orgasmul tânărului îl stârnise pe al lui, şi odată ce reuşise să-i despartă iar picioarele îşi grăbise mişcările. Căldura intensă îi cuprinsese partea de jos, lăsându-l într-o stare plăcută de euforie şi calm.
- Acum la terminare îmi dau seama că doare şi după. Întotdeauna eşti aşa dur?
- Îţi va trece.
Îl consolase Simon alintându-l cu mângâieri scurte pe abdomen în sus până pe umeri. Abia după ce starea de împlinire începuse să dispară constata cât este de obosit. Realizase că tremură la cea mai simplă mişcare.
- Dar ţie. Îţi va trece,Simon?
Înghiţise în sec auzindu-şi numele pronunţat de tânărul de sub el. Se retrăsese imediat, închizându-se la pantaloni. Vocea i se păruse distantă, ca ceva necunoscut şi clipise dezorientat.
- Sper că da.
Murmurase lent, simţindu-şi pleoapele grele. Trupul i se moleşise, senzaţia de căldură îndemnându-l la somn. Se ridicase de la podea, lăsându-şi greutatea în picioare, fiind prudent să rămână nemişcat câteva clipe. Mihai venise imediat lângă el, trăgându-l înapoi pe fotoliu.
- Să nu te mai urci pe mine iar.
Glumise lăsându-l să ridice pătura şi să-l acopere cu ea. Îi admirase trupul încă gol, pielea ce avea o strălucire fină, umerii mici fără a fi prea proeminenţi precum şi talia subţire cu pelvisul drept şi îngust. Câteva trăsături ce-i puneau în valoare bărbăţia, în rest feminitatea trupului dar mai mult a chipului erau cele mai pronunţate.
- Am să păstrez eu asta. Nu o să-l vând la second-hand stai liniştit. Chicotise spre el observându-i dezaprobarea atunci când apucase de pe podea prezervativul folosit de Simon. – E trofeul meu.
- Şi eu care credeam că sunt cel mai bolnav din camera asta.
- Ei haide. Nu fi modest!
Se îmbrăcase pentru a putea sta alături de Simon, încercând să-şi strecoare trupul pe marginea de la fotoliu. Îşi trecea degetele prin pletele lui scurte încercând să-i inducă o stare de relaxare. Acum că plăcerea se consumase îi era teamă ca bărbatul să nu cadă iar în extrema agitaţiei de dinainte. Constatase cu mulţumire că acesta închisese ochii savurând atingerile scurte.
- Poate că ţi-e greu să te schimbi, pentru că nu te accepţi.
- Crezi?
- Vei trece şi peste asta. Încă de prima oară când te-am văzut mi-ai părut genul de bărbat în stare de multe.
Simon ridicase din umeri fără a nega spusele tânărului. Mihai interpretase tăcerea drept o confirmare şi se aplecase a-i da un sărut pe buze. Rămăsese surprins să vadă că mai primeşte încă unul.
- Mulţumesc.
Ar fi vrut să-l ia în braţe, să-l ţină strâns până ce-şi făcea somnul. Dar ştia că nimic altceva nu-i aproprie decât scurta aventură avută. Se resemnase găsindu-şi loc pe celălalt fotoliu, hotărât să se odihnească. Mai era destul până a doua zi, când avea să ştie cum se simte Simon după somn şi ce va face în continuare.
• • •

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.