miercuri, 14 aprilie 2010

Hall om mig* (Hold me now – Acum ţine-mă în braţe)

Avusese buna inspiraţie de a pleca înainte cu o oră, altfel ar fi întârziat cu siguranţă. Vroia să fie acolo în momentul în care Cosmin se dădea jos din tren pentru a păşi pentru prima oară pe peronul Gării de Nord din capitală. Ştia deja unde trage trenul, pentru că se informase cu o zi înainte. Privea cu exasperare din taxi la coada de maşini ce era la semafor. Ura magazinul cu pricina, probabil avea să înceapă un fel de superstiţie legată de magazinele unde se vindeau lustre sau alte obiecte de iluminat. Noroc că în oraşul în care locuia singurul magazin de gen era izolat între biserica din centru şi o clinică de cosmetică. Şi era foarte departe de gară.
Îşi frecase în treacăt barba, gândindu-se că poate ar fi fost bine să se fi bărbierit în dimineaţa aceea. Nu avea probleme în mod obişnuit, dar uneori se găseau fire care să-l deranjeze la atingere. Se foise puţin până a ajunge în dreptul oglinzii retrovizoare, aranjându-şi părul şi verificând încă odată dacă nu are tenul prea aspru.
- Întâlnire importantă?
Ridicase uşor din sprâncene, realizând că se foloseşte de oglinda taximetristului abia când ochii li se intersectaseră. Zâmbise intrigat.
- Da, iau pe cineva de la gară.
- Dacă vreţi aştept până reveniţi şi apoi vă duc la o altă destinaţie…
Se oferise bărbatul, privindu-l iar, folosindu-se de oglinda aflată în proximitate. Simon părea a se gândi, şi se sucise înapoi aproape de geam.
- E o idee bună.
La fel de entuziasmat era şi taximetristul, care pornise ceva mai repede maşina odată ce semaforul îşi schimbase culoarea în verde. Nu mai aveau mult, îşi spusese uitându-se şi la ceas pentru a fi sigur că ajunge primul măcar cu cinci minute. Răsuflase uşurat văzând că are un răgaz de încă un sfert de oră, şi uitându-se pe geam se întreba dacă nu cumva ar fi trebuit să-l întâmpine cu un cadou. Se încruntase nehotărât.
Nu erau un cuplu normal, logic. Nu erau heterosexuali, iar el nu era genul care să îi placă să fie romantic. Ar fi încercat pentru Cosmin, dar şi aşa i se părea o ciudăţenie abordată din constrângerea de a-i face pe plac. Considera în regulă să-i facă unele cadouri sau să-i satisfacă poftele, satisfacă fiind cuvântul magic.
- Credeţi că e bine să iau un cadou sau ceva de genul?
Tuşise enervat de propria întrebare, văzându-se nevoit să întrebe un străin. Probabil de preferat, pentru că nu avea chef să sune pe nimeni în momentul acela. Petre l-ar fi ţinut în telefon să-i dea indicaţii iar Emi l-ar fi luat peste picior din gelozie. Era singura opţiune.
- Dacă ştii ce anume îi place fetii, sigur. O să-i placă, atenţia contează oricum.
Vechea expresie, deşi îndreptăţită. Cosmin adora surprizele, iar una în plus de data asta nu-i strica. Orice atenţie ar fi fost în avantajul său, să sară peste vorbe sau discuţii inutile şi să treacă la ceea ce-l făcea atât de nerăbdător. Îşi linsese buzele gândindu-se la patul din hotel, pe moment gol, dar care avea să nu fie în aceeaşi stare când urmau să se ducă înapoi acolo.
- Cu siguranţă. Dar nu e o fată, e un tip.
Începuse să enumere posibilităţile în gând, încercând să vizualizeze magazinele unde putea găsi ceea ce caută. Ştia că sunt câteva în aproprierea peroanelor sau a centrului de informaţii.
- E un amic sau un…
- E sau un.
Zâmbise văzându-l pe taximetrist cum stă cu gura căscată la el. Era un bărbat poate puţin mai în vârstă de cât el, cam cu opt – zece ani, estimase după părul scurt şi tunsoarea rasă. Firele erau mai rare, trădând un început de calviţie în creştet. Revenise la starea obişnuită curios de continuarea reacţiei, cea verbală mai bine spus.
- Nu am întâlnit homosexuali până acum. De fapt, dacă n-ai fi spus nici nu ghiceam.

Se frecase în cap, Simon luând gestul drept unul de timiditate sau de curiozitate. Bănuia că aveau să urmeze întrebări.
- Păi nu toţi au gesturi feminine sau se dau la alţi bărbaţi.
Dăduse din umeri, buzele lui coborându-se spre dezaprobare. Ştia că de regulă acestea sunt printre prejudecăţile des întâlnite.
- Aşa este.
Mulţumise oricărei divinităţi de sus că ajunsese deja la gară pentru a-l opri pe bărbat să mai pună şi alte întrebări. Nu vroia să pară îngâmfat sau răutăcios, dar încă mai dezbătea în sinea sa ce obiect să cumpere pentru Cosmin. Din nefericire conformismul iubitului său îl împiedica să ia ceva pervers sau sexy.
- O să revin în maxim zece minute. Dacă nu vrei să aştepţi, poţi pleca. Înţeleg şi nu e nici o problemă.
Plătise cursa până acolo şi ieşise din maşină aranjându-şi cămaşa. Încerca să arate cât mai apropriat de impecabil, chiar dacă nu se simţea foarte lejer, din contră. Oricum nu era nici un sex-shop prin apropriere, oftase resemnat urcând scările. O pereche de cătuşe i-ar fi servit pentru că patul de la hotel era din fier forjat cu modele florale, destul de retro şi perfect pentru aşa ceva. Sigur, pierderea nu era mare, şi avea deja ideea perfectă pentru a înlocui acel bun material cu un altul. Rânjise ştiind că este şi în vogă, iar magazinul de haine era exact pe colţ lângă primele peroane.
Nu făcea nimic rău prin a da o altă însemnătate unui lucru ce în principiu, se folosea la altceva. Dar de data asta avea să aleagă calea cea mai scurtă şi ieftină. Odată cumpărate respectivele obiecte materiale se îndreptase spre primul peron cu un aer ceva mai sigur şi calm. Trenul venise la ora fixă, spre mirarea sa, întârzierile fiind ceva cu care se obişnuise când călătorea în Bucureşti. Nu se mişcase din loc, studiind cu atenţie persoanele care coborau din fiecare vagon. Se aştepta să-l recunoască repede pe Cosmin.
Iubitul său îşi schimba rar tunsoarea, iar părul lui brunet era simplu de reperat printre culorile deschise sau multicolore din podoaba capilară a multora.
Fiind exact la începutul peronului, îl zărise îndreptându-se locul unde se afla cu paşi apăsaţi. Era desigur, neschimbat...Urmase un sărut ciudat de rapid între ei, şi se grăbise să-l ajute cu valiza.
- Iar ai înghesuit un chinez în ea?
Glumise văzându-se nevoit să-şi încordeze mâna pentru a putea căra geanta. Zâmbise, fixându-l cu privirea cât timp se oprise în loc. Rămăsese cu gura deschisă, lipsit de cuvinte atunci când Simon îi pusese la gât o eşarfă.
- Sunt la modă pe aici. Uite...
Arătase spre a lui, asemănătoare, doar că domina culoarea vişinie. Îl sărutase scurt pe obraz, trecându-şi degetele peste materialul moale şi albastru.
- Mersi. Deşi e cam cald să o port...
- Nu-i nimic. O ţin eu până la hotel.
Privit cu suspiciune, se stăpânise, ascunzându-şi acel licăr sadic din privire. Luase ambele eşarfe în mâna stângă, apreciind aproprierea mâinii brunetului sprea a sa, căci tânărul apucase de aceleaşi eşarfe. Ezita în a-l lua de mână, dar ajuns spre taxiul parcat de partea cealaltă a străzii, profitase că traversau împreună. Îi strânsese primele două degete, lăsând căldura mâinii celuilalt să-i trezească amintiri când îşi ţineau degetele împreunate şi mai strâns de atât.
Uneori fără Cosmin simţea acea singurătate a unui om pe o ploaie molatică, pierdut într-o alee murdară şi necunoscută. Braţele acestuia ofereau protecţia simplă, în a-i da căldura ce-i lipsea adesea, chiar dacă nu-l ajuta să se ferească de stropii reci. O imagine plastică ce îi încerca cu nostalgie gândurile, lăsând-o în urmă deîndată ce se aplecase să-l urmeze pe iubitul său în taxi.
- Mulţumesc pentru răbdare.
Trimise o privire de apreciere pentru şofer, mutând-o repede către tânăr, ce se chinuia încă să aranjeze valiza pe locul din faţă. Şoferul îi venise imediat în ajutor.
- Ar fi fost mai bine pusă în portbagaj, dar stă bine şi aici.
Comentase uitându-se în treacăt spre brunet, studiindu-i chipul concentrat în a aşeza geanta. Tuşise, observându-l imediat, dar taximetristul păstrase o mimă serioasă şi fără a scoate o vorbă pornise maşina spre hotel.
- Ai avut ceva probleme pe tren?
Urmase o atingere atât de cunoscută, Simon răvăşindu-i uşor bretonul. Îi privise palma uşor deschisă, puţin curbată, căldura emanată îndemându-l să închidă ochii şi să ofteze relaxat. Alintarea durase scurt, bărbatul retrăgându-se odată cu primirea unui răspuns.
- Nimic grav.
Profitase de moment pentru a pune definitiv stăpânire pe cele două eşarfe, atrăgându-i atenţia iubitului său cu un sărut apăsat ce-l îndemnase să-şi întredeschidă buzele. Le apucase cu mâna imediat ce o retrăsese de pe coapsa acestuia, trecând la o joacă de dexteritate în a le înfăşura sau a le împleti împreună. Încerca să nu-i dea prea mult de gândit, şi părea că reuşeşte; Cosmin fiind mai preocupat în a lăsa capul în jos pentru a ascunde roşeaţa din obraji, conştient că fuseseră priviţi de taximetrist.
- Eşti obosit?
Tresărise aproape de neobservat la auzul vocii pătrunzătoare de lângă el, enervându-se că Simon nici măcar nu băgase de seamă că-l speriase pe moment.
- Da.
Răspunsese uşor bosumflat, dar imediat i se evaporase tot amarul căci mâna caldă urcase iar spre partea din faţă a capului, alintându-i fruntea. Ştia câte minute durează un alint normal când venea vorba de acesta, ca apoi să-i distragă atenţia pentru a scăpa cu pletele nerăvăşite.
- Te odihneşti la hotel.
Nu se înecase şi nici nu se bâlbâise, dar încerca să nu izbucnească în râs la o asemenea minciună. Cosmin se uitase la el contrazicându-l dintr-o simplă privire.
- Las’ că te ştiu eu...
Probabil zâmbetul său emana o uşoară perversitate încât să-l dea de gol. Nu comentase remarca, preferând să zâmbească în continuare. Chiar dacă ar fi trebuit să fie iritat pentru că tânărul ghicise o parte din planul său, ori, mai bine zis, îi cunoştea tabieturile mai bine ca oricine, nu simţea decât o comoditate obscură şi senzuală. Îşi linisese buzele, ştiind că indiferent de ce-ar fi spus, nu avea să-i reziste.
La ieşirea din taxi se oferise iar să care bagajul, fiind primul care să ajungă mai repede la valiză, Cosmin văzându-se nevoit să ocolească maşina. Doar simplul avânt în a i se alătura pentru a merge împreună îl făcea să se oprească în loc pentru a-l lua în braţe. Se stăpânea cu greu, dar reuşise până la urcarea în lift. Lua liftul doar de dragul de a-l prinde într-un colţ ştiind că îşi va putea trece liber mâinile pe tot cuprinsul trupului său, încă, regretabil, acoperit de haine. Urma să scape de ele odată ajunşi în camera de hotel.
- Eşti aşa nerăbdător?
Auzise vocea joasă a tânărului, care avea capul sprijinit pe umărul său, suflând pe nări un aer fierbinte ce-i făcea pielea să se înfioreze cu fiecare respiraţie. Nu-l lăsase însă din braţe, împreunându-şi degetele deasupra taliei acestuia.
- Foarte.
Recunoscuse şi imediat se depărtase pentru a-l putea privi în ochi. Oricât de insistent ar fi fost, sau de incitat, orice urmă de jenă sau supărare din partea iubitului său, l-ar fi făcut să se răzgândească. Nu-i plăcea ca atenţia sa să vină pe nepregătite într-un mod enervant. Cunoştea situaţia, şi vroia să evite asemenea momente.
Se liniştise imediat ce zărise un zâmbet molatic, în asentiment cu împrejurările. Profitase de înţelegerea lor mută trecând la a-l săruta lent până când liftul îşi deschisese uşile.
- Încep să ador lifturile...
Apreciase brunetul urmându-l cu paşi grabnici, râzând de felul în care era tras de mâneca tricoului înspre una din uşi. Odată izbită şi închisă cu cheia, Simon revenise la gura lui, preocupându-l cu un sărut veritabil, ce-l îndemna să se sprijine cu spatele de lemnul uşii. Nu ştia dacă de la oboseală îl lasă aşa repede picioarele, sau şatenul îl copleşise într-o învălmăşeală de săruturi apăsate şi gălăgioase.
- Eu le urăsc.
Vânturase mâna fără a reacţiona într-un fel, ştiind încă dinainte despre fobia lui, dar împreună întotdeauna făceau câte ceva ce nu îi plăcea din principiu. Îl mulţumeau asemenea situaţii; să ştie că iubitul lui ar fi acceptat lucruri ce nu îi erau dragi, doar pentru el. Însemna suficient de mult...Suficient cât să uite de oboseala după tren şi să-l lase să profite în voie de trupul său.
- Nu-i nimic, ai să uiţi de asta.
Îşi îndreptase degetele spre acesta, cu un uşor regret că acesta îşi dăduse jos cămaşa fără a-i cere ajutor. Prinzându-se de umerii lui, furase o sărutare înainte ca bărbatul să-l scape de tricou şi să înceapă să-l deschidă la pantaloni.
Nici nu îşi dădea silinţa să observe încăperea în care se aflau, pielea fierbinte a lui Simon atingându-se de a sa într-o dorinţă constantă de a sta tot timpul apropriaţi. Zărise aşternuturile albe de pe pat ca un scurt flash, ca apoi să se trezească pe suprafaţa moale, cu capul între perne.
- Nu-mi mai face asta...E enervant şi ciudat!
Explicase cu sârguinţă cum putuse mai bine, având buza de jos apucată între dinţii lui. Acesta îl făcuse să tacă într-un final, ocupându-i definitiv gura cu un sărut mai intens, punându-i la încercare ambele buze, ce le simţea aproape usturând. Ca de obicei, în goana sa după dominaţia supremă, şatenul aproape că-l imobilizase sub el, trupul acestuia lăsându-se intenţionat cu greu deasupra. Nu se plângea, erecţiile lor atingându-se prin materialul hainelor, blugii bărbatului dovedindu-se a fi oarecum incitant de groşi pentru a adăuga la fricţiunea mult căutată.
Cu încheieturile ambelor mâini prinse strâns în pumnii lui Simon, nu reuşea să descifreze subitul interes al acestuia în a-l ţine imobilizat. Mai ales că înainte se grăbise, acum şi el la rândul său se grăbea, penisul erect i s-ar fi desumflat cu greu de la sine.
- Mai stai mult aşa?
- Deloc. Dă-mi voie...
Eliberat doar la o mână, îşi vedea singur pupilele mărite ca la un animal aproape prins în capcană, imediat ce zărise prima eşarfă din mâna lui. Ghicise şi imediat se încordase, oprindu-l.
- Nu vrei?
Seriozitatea din vocea şatenului topise acea nelinişte ce-l cuprinsese în acea clipită. Dăduse din cap într-un final, observând că oricât ar încerca să silabisească ceva, puterea de a da răspunsul îl părăsise. Aprecia că legăturile erau suficient de slabe pentru a se putea elibera singur, dar preferase să-l ironizeze.
- Numai atât de strâns poţi? Şi dacă mă legi la mâini, ce te faci cu restul...
Profitase, trecându-şi uşor genunchiul drept peste partea din faţă a pantalonilor băbatului. Se prefăcuse că nu-i aude geamătul surprins, continuând să-l frece cu insistenţă.
- Atâta vreau eu.
Revenise, lovindu-l peste genunchi, fără a se lăsa convins să strângă mai mult. Era un simplu joc sexy, nu o competiţie, iar tachinările lui Cosmin aveau să-l coste desigur. Fără un sărut care să îi succeadă, se aplecase spre gâtul acestuia, muşcându-i carnea moale, hotărât să lase un semn cât mai vizibil.
Gemuse incitat, uitând de schimbul de replici; acomodându-l în braţele sale, forţat deschise.
Zâmbise mulţumit odată ce zona de unde îl muşcase începuse să se roşească, şi abia atunci începuse să-l alinte cu săruturi scurte, urcând apoi spre buzele tânărului.
- Cred că s-a desfăcut una din eşarfe...
Şoptise fixându-l cu insistenţă. Desigur, Simon făcuse greşeala de a ridica uşor capul, permiţându-i tânărului să-şi înfigă în voie dinţii în gâtul său, returnând în acest fel favoarea. Izbucnise în râs, amuzat de simpatica reglare de conturi, rămânând nemişcat cât limba umedă alinta locul de pe gâtul său ce-l simţea mai încins şi pulsând constant.
- Mincinosule. Păcat că n-o să-ţi crească altceva – îl tachinase furişându-şi mâna pe sub boxerii lui, apucându-i erecţia într-o strânsoare slabă – decât nasul...
Zâmbise, simţind o oarecare tresărire a mâinilor căci ar fi vrut să-l apuce de umeri sau de ceafă pentru a-l săruta, să-şi treacă degetele printre pletele moi ce se răvăşeau atât de uşor. Oricât de mult ar fi vrut să profite, senzaţia de a-şi imagina asta, totodată cu a putea fi alături de Simon, începea să-i consume atenţia.
- Probabil ai minţit cam mult, ţie ţi-a crescut exagerat între picioare...
Deşi zâmbitor, bărbatul îi amorţise iar buzele cu un sărut proaspăt. Se întreba câte căi pot exista în a-l face să-i îndeplinească dorinţele fără a i le spune.
Îl simţise depărtându-se pentru a se putea deschide la pantaloni şi a-i da jos. Nu era deloc surprins să vadă că nu purta nimic pe dedesubt. Noutatea ar fi fost să nu fi planificat toate astea, şi să fi trecut peste oferitul atenţiei pentru a-l lăsa să doarmă. Doar presupunearea că s-ar fi gândit la altceva în afară de sex i se părea ireală.
Regreta din nou că mâinile nu i se pot lipi de pectoralii acestuia, fără a-i putea simţi abdomenul încordat sau coapsele mişcându-se brusc spre el. Dar se mulţumea că-l scăpase într-un final de boxeri, ştiind că va fi răsplătit pentru chinul său deîndată ce bărbatul începuse să-l sărute pe piept în jos.
Nu avea altă alternativă decât de a-şi mişca în mod constant tălpile, degetele de la picioare curbându-se până la a se prinde de cearceaf, cât Simon începuse să încercuiască cu limba penisul său, de sus în jos. Îşi dădea seama uşor că are de gând să-l satisafacă lent şi chinuitor, protesând cu o mişcare a coapselor spre gura lui deschisă.
Acesta îl privise amuzat, dar în acelaşi timp trecuse la a-l înghiţi cu totul, acceptând nu doar să lingă, ci să şi sugă. Mulţumit de înţelegere, îşi lăsase capul la loc între perne, simţind acea excitaţie arhi-cunoscută, ce în cel mai scurt timp avea să-l poarte către culmea fericirii.
Nu mai ţinuse cont că îi scapă câteva înjurături, deşi avea încheieturile prinse de eşarfe, îşi ancorase şi mai mult strânsoarea, simţind tortura ca pe un iceberg ce-l răcorea oarecum în fierbânţeala ce începuse să-i cuprindă tot trupul. Mâinile lui Simon ce îi explorau fiecare parte a pielii nu uşurau deloc situaţia, încordarea acaparându-i orice senzaţie, fiind concentrat asupra orgasmului ce-l luase pe nepregătite. Nu reuşise să-l atenţioneze prin altceva decât prin gemete din ce în ce mai ridicate. Eliberarea îl lăsase parcă topit sub atingeri lente şi senzuale, abia deschizându-şi genele pentru a-şi privi iubitul.
Răspunsese instinctual la săruturile lui, chiar dacă numai o parte din mintea sa era prezentă, cealaltă încă plutind în aburii plăcerii.
- Ai să mă dezlegi acum?
Întrebase pentru a-şi pune la încercare corzile vocale. Ştia că urma un răspuns negativ.
- Nici gând. Doar ce am apucat să te leg de un minut.
Se încruntase, plângându-şi de milă că nu avea mâna liberă să-l pocnească peste frunte. O merita...
- Dacă n-aveam mâinile aproape legate îţi serveam una.
- Ştiu. Tocmai asta e partea frumoasă.
Împăcat cu un sărut, îi era mai clar ca lacrima că Simon trebuia satisfăcut cât de curând. Nu era genul care să stea prea mult de vorbă după partidele de sex oral, învăţase asta deja, şi îşi depăratase picioarele cu genunchii îndoiţi, pentru a-i permite să acceseze şi alte locuri pe care nu le explorase încă.
- Îmi place iniţiativa ta.
- Întotdeauna vreau mai mult.
Şuşotise cu îngâmfare simulată, bărbatul apucându-i fesele cu ambele mâini, strângând până ce-l făcuse să lase iar capul pe spate. Îi strecurase o pernă sub pelvis, pentru a i-l ţine la un nivel mai ridicat şi se grăbise să ia de pe raft, pregătit deja, un tub de gel lubrifiant.
- De ce nu poţi fi mai surprinzător?
Dăduse ochii peste cap, suportând cu stoicism penetrarea. Excitaţia de mai înainte nu se pierduse în totalitate, dorinţa sa sporindu-se cu acel orgasm, ce-l satisfăcuse doar înjumătăţit.
- Iartă-mă, dragă. Am uitat să cumpăr margarină.
Izbucnise şatenul în râs, lăsându-şi fruntea peste a lui, făcându-l să zâmbească, deşi într-o combinaţie de amuzament şi iritaţie. Degetele bărbatului apăsau cu mişcări bruşte, schimbându-le des din circular în du-te vino, exasperându-l.
- Când o să mă dezlegi, să-ţi fie teamă. Multă teamă....
- Va trebui să te fut până la leşin atunci.
Promisese Simon, fixându-i ochii cu o sclipire sălbatică, şi fără alte atenţionări, îl penetrase cu forţă. Strânsese din dinţi, silindu-se să menţină contactul vizual, chiar dacă îşi simţise ochii umezindu-se cu lacrimi de durere. Deşi era o senzaţie scurtă, îşi imaginase ceva mai senzual şi lent. Nu vroia să-i atribuiască lui trăsături romantice când nici pe departe nu se comporta astfel, dar ştia să fie grijuliu. Se lăsase şi de data asta stăpânit de egoismul său caracteristic.
Îi lipsea vocea să-l certe, nu găsise vreodată în el puterea să se supere suficient pe Simon. Avea acea fascinaţie pentru el, o slăbiciune dincolo de raţionament. Momentele intime erau cele care îi dezvăluiau şi un alt om, ale cărui mâini ştiau să îi mângâie cu rafinament trupul când simţea nevoia să se simtă dezmierdat, ca la polul opus, să-i abuzeze carnea cu strângeri vehemente până la a-i lăsa semne, însă niciodată prea violent. Exista o constanţă şi un echilibru în modul său de a face dragoste, ce-l dădea peste cap, lăsându-se captivat cu o uşurinţă ce-l măcina. Nu îi rezista niciodată.
Zâmbise lejer admirându-i pieptul ce-i tresălta, în graba unor mişcări constante. Cunoştea prea bine că nu era o ezitare, ci o delectare sexuală pe care Simon şi-o însuşea la fiecare act. Ridicase capul de pe pernă, profitând că are acces direct la gâtul bărbatului. Îşi trecuse limba de la bărbia sa în jos până la mărul lui adam.
- Iar nu te-ai bărbierit...
- Doar de trei zile.
Primise ca scuză un sărut ce-l făcuse să uite imediat de conversaţie. Limba umedă trecea în cercuri pe lângă a sa, fără ca unul dintre ei să întrerupă sărutul. Abia când respiraţia devenise iar necesară bărbatul se oprise, trecând la gâtul său.
Simţea fiori calzi pe şira spinării cu fiecare lins sau muşcat, iar penetrările ce continuau într-un ritm alert îl aduceau în pragul unei dorinţe de-l simţi cât mai aproape. Nu avea vre-un fetiş ascuns, dar imediat ce privirea îi căzuse din greşeală pe oglindirea umbrelor lor pe televizorul stins aflat pe o noptieră, nu făcuse altceva decât să geamă pierdut. Ritmul în care trupul bărbatului se mişca spre el era ameţitor, sexual; privindu-i coapsele înainte de a închide ochii pentru a-şi stăpâni excitaţia. Nu vroia să-l lase să observe, altfel Simon l-ar fi tachinat o eternitate şi-o zi.
Sprijinise pumnii în eşarfele strânse în jurul patului, deşi nu o făcea adesea, întâmpina cu coapsele fiecare mişcare a celui de deasupra, simţindu-l la fel de grăbit. Privindu-l în ochi ştia că va fi sărutat iar, având în privire acea căldură magnetică, ce-l îndemna să depună un alt efort să-şi ridice uşor umerii. Simon primise sărutul său cu buzele deschise, lăsându-l să experimenteze în voie muşcături sau să-şi împingă limba în gura lui. Era sigur că îl excitau astfel de nebunii, şi nu dorea decât să-i satisfacă poftele.
Luat pe nepregătite, gemetele i se opriseră în gât cât bărbatul îi ridicase ambii genunchi pentru a-i pune pe umerii săi. Penetrarea devenise mai intensă, şi oricum nu s-ar fi plâns în nici o altă poziţie. Ştia cum s-o dea să-l lase cu noduri în gât câteodată, sau cu glasul răguşit de la gemete prea ridicate.
Simţindu-şi trupul prea fierbinte, i-ar fi reproşat că-l încălzeşte şi mai mult cu al său dacă n-ar fi gândit că sunt amândoi de vină. O palmă peste fese îl trezise din reverie, deschizându-şi larg ochii căprui pentru a fixa cu antipatie ochi cameleonici.
- Oh,ah...şi doar atât. Simon nu ştii să zici? Sau îţi imaginezi pe altcineva deasupra?
Primise muşcături nervose pe gât şi piept, ştiind că o face doar în joacă, mai puţin din gelozie.
- Cred că glumeşti!
De data asta nu se aşteptase să se retragă de deasupra lui, lăsându-l în pragul disperării şi a dorinţei nesatisfăcute. Dacă ar fi putut să întindă mâna să-l tragă de penis înapoi, n-ar fi ezitat.
- Deloc. Ori îmi strigi numele...ori, nu te mai fut.
- Simon!
Aproape că i se împânziseră ochii gândindu-se la reclamele şi filmele în care unii bărbaţi erau legaţi de pat şi abandonaţi în durerea lor. Nici nu ştia că era în stare să ţipe mai nervos de atât. Bărbatul revenise iar alături de el, sărutându-l amuzat.
- Am să te strâng de gât cu eşarfele astea când îmi dai drumul...
- Aha.
Simon ezitase în a-l penetra repede, tachinându-i fesele cu vârful falusului până ce cedase, murmurându-i numele. Simţea că i se ridică fiecare fir de păr din cap doar la penetrare, respiraţia oprindu-i-se în gât. Nici nu putea să-şi explice cum reuşise să-l aducă într-un stadiu apropriat cu disperarea, fiecare mişcare a şatenului îi dădea fiori din cap până-n picioare.
- Simon...
Dacă n-ar fi fost atât de absent probabil că ar fi zâmbit larg, căci într-un final bărbatul obţinuse ca de obicei, totul de la el. Inclusiv ultimul său moft...
Nu ştia dacă îl auzise şoptindu-i numele, o prevenire că orgasmul său se apropria. Nici nu simţise că mâna dreaptă i se desprinde din strânsoarea eşarfei; o dusese din instinct spre ceafa iubitului său, trăgându-l aproape pentru un sărut repezit înainte de a ejacula şi a-şi opri coapsele din mişcare, lăsând iniţiativa doar acestuia.
Fusese împins în saltea de câteva ori înainte de a-l simţi că termină, lichidul fierbinte invadându-i pereţii anusului până ce simţise cum îi coboară pe fese în jos. Era momentul în care ura că Simon se depărtează de el, deşi ştia că o face pentru a nu deveni şi mai incomozi de atât.
- Te-ai înroşit aşa mult...
Îi dăduse la o parte pletele ce i se lipiseră de fruntea transpirată, şi nu făcuse altceva decât să profite şi să-şi încolăcească picioarele în jurul taliei lui pentru a-l împiedica să se mai mişte.
- Tu la fel.
Acum că Simon îi desfăcuse şi cealaltă încheietură lăsase mustrările pe mai târziu, mulţumindu-se că îşi poate înfige degetele în pletele lui, şi că-l poate trage iar pentru un nou sărut.
- Mâine la ce oră avem tren?
Se oprise brusc, amintindu-şi că sunt în camera de hotel şi că mâine urmau să se întoarcă la acesta acasă. Uneori ar fi vrut să aibă parte de un post-ludiu feminin şi să rămână în visare până când să adoarmă. Chiar îi era somn, o senzaţie ciudată de saţietate îndemnându-l să caşte.
- Pe la doişpe’, pe la unu sau pe la două.
- Cred că e bine să îl prindem pe cel de la unu.
- Cum aşa?
Nu-l lăsase să se smucească decât pentru a-i fixa privirea, picioarele încordându-i-se imediat ce Simon dădea semne că vrea să treacă pe saltea lângă.
- Doar mă gândeam la orarul tău obişnuit...
- Te ascult.
Zâmbise bărbatul realizând că n-are rost să încerce să-şi mute trupul de deasupra lui, rămânând în aceeaşi poziţie.
- Ora zece, scularea, la propriu. Urmată de sex desigur, ca apoi să adormi imediat la loc. Trezirea pe la ora doisprezece, sex pe repezite, eventual la duş; ca apoi să ne grăbim la tren. Dacă nu ajungem pe la unu, îl prindem pe cel de la două.
- Faşcinant. Şi dacă îţi cer sex în momentul ăsta mă refuzi?
Îl simţise în el, devenind erect, dar prefera să savureze clipa silenţios. Simon însă ştia să ceară tot ce-i poftea inima.
- N-am să-ţi rezist. Eşti prea dezirabil.
Primise un sărut calm, buzele lor lipindu-se lent într-un joc domol şi senzual.
- Te-ai gândit mult la orarul ăsta?
- Nu. – îl bătuse elegant pe umăr, în semn ironic, de liniştire – fundul meu îl ştie deja.
- Tu şi fundul tău aveţi o comunicare bună.
Comentase Simon ligându-şi buzele, experimentând o mişcare scurtă ce-l făcuse să geamă uşor. Depărtase picioarele, ştiind că reîncep acelaşi act de mai înainte.
- Comunicăm des...
- Aşa des?
Văzând amuzamentul din ochii lui, se grăbise să-l lovescă peste frunte.
- Eşti imposibil de pervers!


• • •

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.