miercuri, 14 aprilie 2010

Şansele sunt ale celor care ştiu să profite

Trupurile ce se aventurau pe scena deschisă i se păreau nişte păpuşi aruncate la nimereală, cu frânghiile pierdute, mâinile lor ridicându-se în sus pentru a prinde ceva imaginar. Sclipirea reflectoarelor ce îl orbeau cu luminile intens colorate şi atmosfera euforică îl tentau să regăsească măcar puţină linişte într-un asemenea loc. Nu frecventa cluburile, dar acceptase să iasă în oraş cu câţiva colegi de serviciu doar pentru a scăpa de gândurile care-l frământau. Zâmbetele lor nu îl îndemnau deloc să intre în atmosferă, sau să discute ceva cu ei. Se vedea clar că ieşise cu un singur scop: a bea alcool.
 Simon, nu ne faci şi nouă cinste? Încercase să-l determine unul din colegii săi, destul de ameţit la rândul său.
Alcoolul dăunează grav sănătăţii. Recitase ca la o reclamă, văzându-şi ceilalţi doi amici râzând cu gura până la urechi. Nu îi strica puţină socializare, dacă tot ieşise în oraş.
 Vorbeşte un beţiv…
Comentase indignat cel refuzat, roşindu-se când Simon îi aruncase o privire rece. Puţin îi păsa de orgoliu în clipa aceea, dar măcar nu vroia să aibă de a face cu cineva care urma să o ţină într-o ceartă.
Eu mă duc acasă.
Le spusese, lăsând banii la bar pentru consumaţia lor şi obişnuitul bacşiş chelneriţei, după care se aventurase lent printre mulţime. Cei care dansau păreau purtaţi de un ritm în care nu se încadra. Se ferea de ei ca ars, evitând atingerile. Până şi aerul devenise sufocant, iar din nevoia urgentă de oxigen se oprise puţin în loc.
Ai nevoie de companie scumpule? Auzise o voce de femeie şoptindu-i suav la ureche. Simţea trupul ei dansând în spatele lui, încercând să pornească un ritm la care să se alăture. Se întorsese subit, privind încruntat la tipa din faţa lui. Era destul de frumoasă, părul ei brunet sclipea la luminile reflectoarelor. Buzele ei pline erau făcute cu un ruj transparent, accentuând naturaleţea lor, iar hainele strâmte şi scurte nu îi ascundeau intenţiile. Era acolo pentru a seduce, sau pentru a se lăsa sedusă. O îndepărtase punându-i braţele pe umeri.
 Nu mă atinge! O avertizase printre dinţi, făcând-o să se depărteze imediat şi să plece în căutarea altei partide. Se întorsese repede cu spatele şi pornise spre ieşire. Încă de la scări aerul plăcut începea să-l răcorească şi să-i aline starea de ameţeală. Le urcase fără grabă, îndreptându-şi spatele atunci când ajunsese la ieşire. Îşi aprinsese repede o ţigară profitând de faptul că mai avea ceva de mers până la staţia de taxiuri. Paşii lui lenţi făceau ecou cu ai altor tineri, ce se îndreptau spre localul de unde plecase. Îi fixa cu un zâmbet ironic, cunoscând deja motivele pentru care se aflau acolo. Doar fusese şi el ca ei odată.
Luase primul taxi, simţind nevoia de a se retrage pentru a nu fi în prezenţa nimănui. Se răzgândise în a se întoarce acasă la părinţii lui şi îi spusese taximetristului adresa de la apartamentul său. Nu vroia să fie deranjat, ştiind că venind acasă în stadiul în care se afla avea să-i dea de gândit mamei sale. Şi nervozitatea sa ajunsese la un nivel prea ridicat pentru a nu izbucni, singura cale de a se calma fiind aceea de a se îmbăta. Îşi linsese instinctiv buzele gândindu-se să mai cumpere câteva sticle de vin pe drum. Doar erau o mulţime de magazine în apropriere. Dar odată confruntat cu realitatea, planul său de a cumpăra vin fusese înlocuit imediat. Singurul magazin non-stop găsit vindea numai bere. Oftase dezamăgit, însă acceptase să cumpere o doză suficientă să uite de probleme. Cutiile erau reci la atingere, sângele fierbându-i cu anticipare. Aştepta să prelungească starea în care se afla, poate să-şi adâncească şi mai mult simţurile în amorţeala cu care se confrunta. Gândurile nu îl mai deranjau ca la început, ştiind că avea să le amâne pentru o altă zi când poate optimismul avea să-i revină.
Urcase cu grijă scările până la etajul patru. Nu era o oră potrivită la care să îţi faci apariţia duhnind a ţigări şi alcool. Mai ales dacă ar fi fost văzut şi de vecini. Nimerise să deschidă yala după patru încercări eşuate, strângând cheia nervos. Îi displăceau uşile cu un sistem de închidere atât de complicat. Odată intrat înăuntru se grăbise în cameră, aşezându-se extenuat în pat. Clipind rar ridicase prima cutie de bere la nivelul feţei. Şi-o lipise de frunte oftând adânc. Nu era tocmai băutura lui preferată, dar nici nu îi mai simţea gustul. Tot ce simţea era nevoia de a asimila cât mai mult alcool pentru a-şi păstra acea stare. Închisese ochii continuând să bea. Perna de sub capul lui era ridicată suficient de sus pentru a-i putea permite să bea şi stând la orizontală.
Nu ştia cât era ceasul sau cât timp trecuse de când începuse prima cutie de bere. Urechile lui distingeau o voce din depărtare, şi se întreba dacă nu cumva visează. Recunoscuse imediat cui îi aparţine, dar nu ştia ce caută Emi cu el în cameră.
 Simon, mă auzi? Cât naiba ai băut… Îl strigase cu dezamăgire lovind cu vârful piciorului cutiile de bere înşirate pe jos. Era a treia oară când încercase să-l lovească peste faţă, dar se părea că Simon nu reacţiona deloc.
Da. Privea spre el, însă se vedea în ochii lui că lipseşte şi că nu este prezent decât prin senzaţii. Alcoolul îşi făcuse până la urmă efectul.
 O să ai o durere imensă de cap mâine. Aşa vrei să te duci la serviciu ? Simon, zilele astea nu mai ştiu ce e cu tine. Se plânsese aruncând cutiile de bere lăsate la nimereală prin pat şi încercând să-l acopere pe Simon cu o pătură. Dar tânărul o aruncase imediat pe jos.
Ia asta de pe mine, mă sufoc. Reproşase ochii lui învinuindu-l chiar şi fără a avea un motiv întemeiat. Acţiunile lui erau departe de a fi gândite.
Ce e cu tine? De ce ai băut aşa de mult? Îi mângâiase obrazul stâng, trecându-şi palma peste fruntea lui asudată. Simon închisese ochii oftând.
Cosmin…
Nu e Cosmin. Sunt eu, Emi! Strigase tânărul, roşindu-se enervat. Văzându-şi amicul într-un asemenea stadiu nu îşi putea ascunde îngrijorarea şi gelozia. Îl pălmuise suficient de tare pentru a obţine o reacţie, fie ea şi scurtă.
Ce s-a întâmplat între tine şi Cosmin? Insistase imediat, bănuind că supărarea lui e legată de acel tânăr. Refuza să se depărteze de el, palma lui rămânând lipită de obrazul lui Simon.
M-am săturat să mă cert cu el din nimicuri. Îmi dă răspunsuri pripite, l-am invitat aici şi nici nu s-a sinchisit să răspundă. A schimbat subiectul…
Ignorase umezeala ce se distingea în ochii lui Simon, şi îşi apropriase chipul de al lui.
 Mi-ai zis odată „ia vântul aşa cum bate şi omul aşa cum este.”. Poate a avut o săptămână mai proastă. Nu crezi că ar fi trebuit să discuţi asta cu el, înainte de a te îneca în bere? Întrebase la final strângând enervat din dinţi. Raţionase calm, indiferent dacă prin asta îi lua apărarea acelui tip.
Simon răspunsese cu un râset înfundat şi ironic. Închisese ochii, fără a putea ascunde dezamăgirea de pe faţa lui.
Ai vrea un iubit care să fie nesigur? O relaţie nu se poate continua în nesiguranţă, mai ales dacă nu există sinceritate.
Nu cred că te minte, Simon. Revino-ţi!
Îl strânsese de umeri, revărsându-şi nemulţumirea cu fiecare cuvânt.
Nu te mai recunosc! Simon pe care îl cunosc eu nu dă doi bani pe cei care nu ştiu să profite de şansa care li se oferă. Când vrei ceva o spui clar şi răspicat, altfel rişti să pierzi.
Trebuie să fii sincer, idiotule. Comentase Simon punându-şi palma pe pieptul tânărului pentru a-l îndepărta. Avea trupul suficient de încins, nu mai era nevoie de altcineva care să-i sufle aer cald deasupra.
Tu eşti sincer cu el, Simon?
Normal că sunt sincer cu el! Altfel m-ai fi văzut aici bând cutie după cutie ca un bezmetic? Izbucnise ridicându-se pe coate, dar lăsându-se imediat cu capul la loc pe pernă. Ameţeala începea iar să-l cuprindă, şi doar ce reuşise să îşi revină oarecum. Închisese ochii la loc, cu supărare. Prezenţa lui Emi începea să-l irite. Probabil un vis din care ar fi vrut să se trezească.
Şi ce ai face dacă nu ar vrea? Ce ai face, Simon?
Tânărul deschisese ochii, privindu-l încruntat. Se vedea licărul provocării din ochii căprui ai amicului săi. Genele lui fine clipeau rar pentru a-i permite o viziune intensă asupra lui.
Deschisese gura pentru a-i răspunde, dar nimic nu ieşea de pe buzele lui.
Îţi spun eu. Mă ai pe mine…
Îi acoperise buzele cu ale lui, refuzând să audă un răspuns oricare ar fi fost acela. Savura aroma amăruie rămasă de la bere pe buzele amicului său, tremurând de dorinţă. Trecuse ceva timp de când făcuse sex, Simon fiind singurul bărbat cu care avusese relaţii. Iubitele lui nu aveau termen de comparaţie când venea vorba de asta. Îl prefera numai pe el.
 Sunt aici, cu tine. Şi te vreau. Ştii asta foarte bine.
Ridicase buzele puţin, pentru a i se adresa, dar le coborâse repede pentru a înghiţi într-un sărut protestul lui Simon. Trupul lui ceda simţurilor, şi avea răbdare să-l excite până să obţină rezultatul dorit. Îi lăsase limba să treacă peste a lui, zâmbind uşurat că Simon colaborează în sfârşit. Se abţinea să nu geamă de plăcere. Savura prea mult fiecare apropriere pentru a putea înceta. Nu îi mai păsa de nimeni şi de nimic.
 Frumoasă consolare, nu-i aşa? Trecuse cu degetele peste cămaşa lui, desfăcând nasturii dintr-o mişcare. Nu strica puţină insistenţă în acele clipe, văzând cum Simon respiră întretăiat şi îşi ridică trupul. Se lăsase mai în jos spre el, cuprinzându-i talia între coapsele sale. Îi plăcea să-l vadă atât de abandonat, lăsându-şi trupul cu totul în voia sa. Era diferit faţă de experienţele trecute, când Simon fusese cel care explora trupul său, cel care să-l satisfacă cu mângâieri şi săruturi.
Câţi din iubiţii tăi au avut parte de asta? Întrebase trăgându-l de cămaşă, făcându-l să stea în coate pentru a o putea da jos.  Câţi din ei te-au văzut atât de slab, fără a putea rezista? Câţi dintre ei te-ar mai dori când nu eşti puternic şi te văd înfrânt ori preocupat?
Emi, ce vrei să faci? Nici măcar nu era atent la întrebările lui, dar nu asta îl interesa pe tânăr. Era prea concentrat să-l desfacă la pantaloni.
O să te simţi mai bine după asta. Uită de ce-am zis mai înainte. Uită de tine, Simon dacă asta vrei. Lasă-te pe mâna mea de data asta.
Să uit…
Repetase Simon, convins încă şi mai mult că visează. Altfel nu ar fi putut să se întâmple una ca asta. Emi mai avea puţin şi îl dezbrăca definitiv. Întinsese mâinile curios să atingă trupul aflat deasupra lui. Părul lung al tânărului îi gâdila braţele goale şi îl făcea să tremure. Senzaţia era mult mai profundă datorită alcoolului şi scăpase un geamăt imediat ce simţise răceala firelor fine.
În câteva minute ai să gemi şi mai tare de atât. Promisese Emi căutând pe noptieră un tub de ulei special. Nu îl interesa de când stătea pe acolo şi îl deschisese grăbit. Turnase o doză destul de suficientă pentru activitatea ce avea să urmeze şi trăsese în jos boxerii negri ai amicului său. Tot uleiul începuse să-l întindă pe erecţia acestuia, trecând ochii săi lacomi peste chipul lui cuprins de extaz până jos unde îşi mişca mâna. Lăsa degetele să alunece cu repeziciune pentru a-l putea aduce la stadiul dorit.
Nu ai fost niciodată prea gălăgios, dar de data asta vreau să gemi fără să îţi mai pese de cine te aude. Ştiu că vrei…
Imediat Simon începuse să geamă, combinaţia dintre săruturile lui Emi pe pieptul lui în jos şi mâna ce îi strângea constant erecţia, cu mişcări rapide, erau suficiente să îi încingă sângele şi mai mult.
Şi eu mă simt la fel Simon, dar nu la fel de împlinit. Nu încă.
Comentase deschizându-şi pantalonii, imediat ce storsese puţin ulei pe degetele sale le îndreptase grăbit spre anusul său, pregătindu-se singur ştiind că Simon l-ar fi refuzat.
Se ridicase puţin pe marginea patului, revenind apoi pentru a relua ceea ce începuse. Ar fi vrut să savureze mai mult prezenţa lui Simon, trupul lui gol, dar orice întârziere ar fi însemnat oricând o întrerupere. Nu vroia să-i treacă euforia de la beţie încă.
Îşi lipise trupul de al amicului său, pielea sa încălzindu-se şi mai mult la contactul cu cea încinsă a lui Simon. Avea carnea roşie, atât de fierbinte, cu un miros dulceag şi îmbietor. O aromă atât de cunoscută. Îl sărutase pentru a simiţi mai mult de pe buzele tânărului, umezeala şi tenta plăcută ce o lăsa în urmă.
Hotărât că sosise momentul apucase erecţia tânărului cu mâna dreaptă, ghidându-l de la spate spre locul unde aştepta să fie penetrat. Se abţinuse în a geme pentru a-l asculta pe Simon. Vocea sa profundă avea un erotism special, şi tremurase necontrolat la auzul ei.
 Eşti fierbinte. Murmurase întorcându-şi chipul într-o parte, plăcerea făcându-l să rămână nemişcat câteva clipe. Emi nu îi lăsase suficient timp, punându-şi braţele pe umerii lui începuse să se ridice de jos în sus. Ritmul îi satisfăcea pe moment nevoia de a fi penetrat de Simon, şi îşi îndreptase iar atenţia asupra lui.
O să fie şi mai fierbinte. Promisese aplecându-se pentru a-i linge sfârcurile roz. Muşcase cu dinţii din faţă doar unul, studiind cu grijă trăsăturile feţei lui Simon. Zâmbise văzându-l gemând cu satisfacţie, mâinile lui strângând cearceaful de pe pat. Continuase să-l muşte pe piept în jos, lăsându-i semne cu intenţie.
Îşi întorsese capul într-o parte, trecând cu buzele deasupra gâtului, tachinându-l cu săruturi scurte. Ar fi vrut ca mâinile lui Simon să se îndrepte spre trupul lui, să-l atingă, să-l mângâie, însă amicul său nu era suficient de prezent pentru a face asta.
Atinge-mă.
Îi luase singur mâna dreaptă, lăsându-i palma umedă să-i coboare pe piept şi pe abdomen. Gemuse instantaneu când simţise unghiile lui Simon zgâriindu-i pielea. Zâmbise ştiutor, grăbise ritmul coapselor lui în acele clipe şi tânărul reacţionase imediat. Trupul lui ştia atât de bine ce să ceară.
Mai repede?
Da. Răsuflase Simon, arcuindu-şi spatele de plăcere. Avea ochii dilataţi, privind în gol. Tot ce simţea era trupul de deasupra lui ce se ridica şi se cobora cuprinzându-l în orificiul strâmt, pilea ce se lipea cu căldură de a lui şi faptul că mai avea puţin până să simtă acea intensitate finală. Se mişca din instinct, coapsele lui rivalizând cu ritmul lui Emi, care se oprise lăsându-l să ia iniţiativa.
E perfect aşa. Încurajase amicul său, savurând penetrarea mai adâncă decât înainte. Chiar şi fără a fi prea conştient, Simon atingea acel loc din el ce-l făcea să ţipe de plăcere.
Transa orgasmului în care se cufundase îl făcuse să închidă ochii cu putere, îi tremurau buzele şi ejaculase pe pieptul lui Simon suficient să se observe cât de mult savurase partida de sex. Abia când deschisese ochii realizase că Simon avusese orgasm în acelaşi timp cu el, simţea sperma coborându-i pe pulpe în jos.
Lasă-mă să dorm.
Mormăise Simon, satisfacţia lăsându-l într-un stadiu de moleşeală. Emi zâmbise şi mai împlinit, trecându-şi două degete în spate pentru a şterge din lichidul ce începuse să se usuce pe pielea lui.
Are un gust la fel de bun ca şi buzele tale, Simon. Linsese degetele cu poftă, privind spre tânăr, care clipea rar. Se trezise dat jos de deasupra lui cu insistenţă, braţul amicului său împingându-i trupul gol la podea.
Acum lasă-mă să dorm. Repetase iar, foindu-se în pat pentru a-şi găsi o poziţie confortabilă. Emi se conformase zâmbitor şi satisfăcut. Doar avea suficient loc pe canapeaua din living. Îşi adunase hainele pentru a se îmbrăca şi pornise cu paşi lenţi spre living. Îl lăsase pe Simon gol, adormit şi poate la fel de satisfăcut.

*

La trezire constata mirosul oribil din dormitor, cutiile de bere şi transpiraţia făceau aerul înăbuşitor şi greu de respirat. I se părea totuşi un iz cunoscut, şi îşi trecuse confuz degetele prin păr încercând să-şi amintească ce făcuse toată noaptea în afară de a bea. Rămăsese cu o durere de cap, cu senzaţia de somnolenţă şi cu un gust amar în gură, lăsând la o parte faptul că putea jura că îi miroase gura. Căscase leneş întinzându-se puţin înainte de a-şi lua boxerii pe el. Îi ridicase de pe jos, observând abia atunci urmele de pe cearceaful aflat pe pat. Se dăduse câţiva paşi înapoi, lovindu-se cu spatele de dulapul din cameră. Nu îşi amintea ce se întâmplase. Fusese singur sau cu altcineva?
Încercase să ascundă panica de pe chipul său în zadar, până şi respiraţia îi devenise mai greoaie, zbătându-se în sinea sa să-şi amintească ce se petrecuse. Se depărtase cu paşi nesiguri, sprijinindu-se de perete pentru a pleca din cameră. Izbise uşa cu putere. Dacă nu avea o explicaţie pentru sine, atunci cum ar fi putut explica altcuiva asta? Ce urma să-i spună lui Cosmin?
Observase din hol că cineva dormise pe canapeaua din living şi intrase grăbit să vadă cine era în apartamentul lui. Avea să-i dea o lecţie pe viaţă oricui ar fi fost. Dar întorsese privirea peste tot şi nu găsise pe nimeni. Cu paşi ceva mai siguri se îndreptase spre bucătărie, şi depărtând puţin uşa îl zărise pe Emi fumând vesel.
Te-ai trezit! Îl întâmpinase ridicându-se de pe scaun, adunând de prin dulapuri sau din jur farfurii pentru micul dejun.
Ce dracu' cauţi aici?
Ia loc şi am să-ţi spun totul. Mai întâi calmează-te…
Îl sărutase pe obraz, lăsându-şi degetele să treacă într-o scurtă mângâiere peste pieptul său gol. Simon se încruntase, depărtându-se repede. Acum ştia sigur că Emi punea ceva la cale şi micul lui flirt însemna clar că ascunde ceva.
 Zi-mi odată, altfel te scot afară de păr.
 Nu aşa se vorbeşte cu cineva care te iubeşte.
Mai scuteşte-mă de dramatisme şi spune-mi ce s-a întâmplat la mine în dormitor.
Când am ajuns aici ieri noapte te-am găsit aproape leşinat. Şi… Lăsase capul în jos ştiind că nu avea cum să explice gestul lui. Profitase de stadiul în care se aflase Simon.
 De ce e patul aşa răvăşit, Emi? Şi urmele de pe cearşaf?
Tânărul îi evitase privirea lăsând capul în jos, pletele sale castanii umbrindu-i obrajii. Înghiţise în sec de teamă. Ştia că uneori Simon poate fi crud şi răzbunător.
Ale cui sunt! Ridicase vocea lovind marginea de la dulap cu pumnul. Se îndreptase cu paşi lenţi spre tânărul care îl privea paralizat. Nu îl văzuse niciodată atât de palid sau de furios. Închisese ochii speriat, crezând că va fi lovit.
Ale mele. Îşi regăsise glasul tremurat, reuşind într-un final să-i răspundă. Simon rămăsese în loc privindu-l înmărmurit.
Nu-mi amintesc nimic. Ridicase ambele mâini la cap, punându-şi palmele deasupra ochilor. Negrul apăsător nu-l făcea să se simtă mai bine, dar nu ar fi vrut să-i mai deschidă şi să-l vadă pe Emi acolo.
Şi ce vrei să ştii? Că am făcut sex? A fost foarte bine dacă insişti să-ţi amintesc. Eu ar trebui să ştiu. A fost ca şi cum aş fi deschis o pagină din trecut.
Ironia din cuvintele lui Emi nu îi cădeau prea bine. Ştia că foloseşte fraze alese numai pentru a-i imita vorbele în asemenea momente. Se repezise la el, fără a-şi putea controla furia şi-l ridicase de marginea de sus a tricoului pentru a-l privi mai de aproape.
Cum ai putut să faci asta?
Emi observa furia din privirea lui, gata să-l ia la bătaie pentru tot ce se întâmplase. Numai că în ochii lui nu se observa doar atât. După atâţia ani alături de Simon îşi dădea seama de orice schimbare, oricât de minoră ar fi fost. Şi printre altele realiza confuzia şi regretul acestuia în legătură cu ce se întâmplase.
Pentru că nu am putut rezista! Îşi înfipsese degetele prin pletele lui, trăgându-l aproape pentru a-şi sprijini fruntea de a sa. Încercase să-şi lipească buzele de ale acestuia, dar Simon ridicase capul la timp bănuind intenţiile lui. Nici măcar lacrimile nu îl înduplecau.
Promite-mi că nu o să mă îndepărtezi din cauza asta. Simon cedase lăsându-se îmbrăţişat. Ştia că probabil arată ca un prost lăsat manipulat încă odată cu lacrimi şi cuvinte de regret. Cunoştea tactica lui Emi pe de rost, dar pe de-o parte cunoştea la fel de bine şi tot ce se întâmplase între ei în trecut. Promite-mi! Auzise vocea ridicată cu disperare de tânăr, care începuse să plângă în hohote, braţele lui cedând. Se lăsase singur la podea, strângând cu putere de picioarele lui Simon.
Emi, încetează să mai plângi. Se aplecase pentru a-l apuca de subraţ să-l ridice.
Îmi promiţi? Insistase ghemuindu-se şi mai aproape de el.
Da. Aproape că ţipase în timp ce-l aşezase pe unul din scaunele de la bucătărie. Oftase eliberând aerul ce-l ţinuse în piept până atunci. Stai aici şi linişteşte-te. Nu e nevoie să verşi atâtea lacrimi.
Dar-
Acum taci. Trebuie să-l sunt pe Cosmin.
 De ce?! Se panicase Emi, luându-i repede receptorul din mână aşezându-l la loc în furcă. Simon privise încruntat spre mâna lui ce apăsa insistent pe telefon, protejându-l.
 Emi, trebuie să ştie adevărul. Nu am de gând să ascund asta iubitului meu.
Ignora felul în care se întunecau ochii tânărului când rostea cu atâta afecţiune cuvântul „iubit”. Trebuia să rupă prezentul de trecut, numai aşa ar fi reuşit să fie liniştit.
 Nu! Nu de data asta. Ce s-a întâmplat vreau să rămână între noi! Stăruise fără a ridica mâna de pe telefon şi fără a se da din faţa lui Simon.  El nu merită să ştie toate astea!
Ştia că nu trebuie să-l provoace pe tânărul din faţa sa. Se trezise aruncat pe jos dintr-o mişcare. Simon îşi coborâse ochii ameninţător spre el.
Nu i-am ascuns niciodată nimic. Şi nici nu am de gând. Ţin la el ştii foarte bine asta.
Taci! Nu vreau să te aud! Nu pot să suport gândul că am să te pierd. Nu vreau să mă părăseşti vreodată. Să fiu trist, să plâng, să te ştiu departe de mine!
Emi…îşi acoperise faţa cu mâna dreaptă începând să urască faptul că se trezise să mai prindă o a doua zi.  Vorbeşti de parcă m-aş duce pe altă planetă. Regăsise puterea în el pentru a zâmbi văzându-l cuprins de gelozie. Îl compătimea ştiind că suferă. Tânărul se ridicase la loc pe scaun, îndreptându-şi hainele. Zâmbetul lui Simon îl mai liniştise.
Promit că nu am să-l sun.
Primise o îmbrăţişare tandră. Îl lăsase pe Emi să se cuibărească în braţele lui pentru câteva minute. Făcuse o promisiune, dar asta nu însemna că nu putea să-i spună adevărul iubitului său pe altă cale. Avea de gând să-şi amintească mai întâi ce se petrecuse, sau să-i ceară iar explicaţii tânărului din braţele sale. Dar în altă zi.
 Vrei să mănânci ceva? Am fost la cumpărături cât timp ai dormit.
 Nu vreau nimic. O să curăţ în cameră şi să fac un duş înainte de a pleca la serviciu. Îi indicase subtil printre altele că vroia să rămână singur. Emi se dăduse câţiva paşi mai în spate.
O să plec atunci. Am ore la facultate oricum.
Simon aprobase din cap ieşind din bucătărie fără a-l mai saluta. Auzise uşa de la intrare închizându-se încet şi abia atunci izbise cu pumnul în perete, atât de tare încât unul din tablouri se desprinsese căzând pe jos. Era furios pe sine şi pentru greşelile făcute, ştiind că nu are cum să mai dea timpul înapoi şi să le rectifice. Nu erau precum cutiile de bere înşirate prin dormitor, pe care le putea arunca în coşul de gunoi. Faptele pe care le regreta acum lăsau urme adânci în inima lui.
• • •

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.