marți, 4 mai 2010

Flacăra şi molia

Pusese iar mâna pe bandajul de la frunte, pipăind iritat locul acoperit de tifon şi plasturi. Îşi minţise amicii că se zgâriase luându-se la bătaie cu un tip de la altă clasă, o minciună albă. Nu vroia să le spună că avusese un furuncul de toată frumuseţea exact acolo. Şi culmea, încă nu-i trecuse durerea.
Îl extirpase cu o zi în urmă, şi zvâcnea la fiecare încruntare sau când se uita în sus. Avea impresia că i se strânge toată pielea la ceafă şi i se deschide rana. Era iritat, şi nu ajuta cu nimic faptul că se afla împreună cu toată gaşca la grătar pe malul lacului din apropriere.
Numărându-i erau aproape opt, printre ei şi Lau. Nu înţelegea cum încă se adună doar ei, de vreme ce unii aveau deja iubite.
Zâmbise ironic, acoperindu-şi ochii cu palma pe care adineaori o folosise să-şi ascundă bandajul. Probabil dacă ar fi adus asta în discuţie, ar fi fost luat la rost. Toţi se fereau să îşi lase iubitele în preajma lui, reputaţia începând să-l deranjeze. Ciudat, privise spre Lau, care era printre cei care pregăteau micii şi carnea pentru grătar, şi-o trăgea cu tipi şi majoritatea îl considerau afemeiat doar pentru că îşi începuse viaţa sexuală înaintea lor. Ştia că unii dintre ei, deşi aveau iubite, nu trecuseră la pasul următor.
Desprinse spatele încălzit de pe spătarul şezlongului din pânză, uitându-se în jur. După cele trei beri pe care le sorbise fără oprire, din cauza soarelui, căci era o zi de iunie caniculară aproape, simţea nevoia de companie şi momentan se găsea singur pentru că mai devreme nu băgase pe nimeni în seamă.
- Vrei sos special cu micii sau carnea?
Tresărise, întorcându-se brusc spre vocea cunoscută. Ochii i se opriseră pe dantura perfectă a blondului, înjurând în gând că se aflau împreună cu amicii lor în astfel de momente. Se scărpinase în cap ridicându-se de tot de pe şezlong.
- Preferabil cu usturoi.
Văzându-l că zâmbeşte cu subânţeles îşi dorea să poată ridica din sprâncene. Dusese mâna pentru a-şi potoli instinctul, făcându-l pe tânăr să se întrebe ce are dintr-o dată.
- Atunci o salată ceva, fără ceapă. – mormăise, plecând de lângă el – Mă doare capul de la soare, n-am nimic.
Ştia că Lau urma să-i pună întrebarea. Ascultând aprobarea din spate, rânjise cu gândul că şi de data amicii lui se vor conforma, mâncând ceva special preparat doar pentru a înlesni ceva ce mai târziu urma să se desfăşoare într-un mod pervers, dar totuşi dezirabil.
Singurul loc unde putea da o mână de ajutor era la învârtit cărbunii şi aşezat carnea pe grătar.
- Titi, o să-ţi cadă pistruii dacă mai stai aşa aproape de flacără.
Glumise depărtându-l pe roşcat de grătar, luând cârligul cu care învârtea în grătar, începând să aşeze cărbunii după reguli ştiute doar de el.
- Pariu pe o sută că n-ai să rezişti mai mult de zece minute?
Provocase Cristian, permitându-şi să-şi treacă braţele peste umerii lui. Simon era sigurul care-i folosea porecla pentru că îl ştia de mic. Copilăriseră împreună, căţărându-se în aceeaşi copaci, războindu-se pentru cele mai rotunde corcoduşe sau lunându-se la bătaie pentru că pierdeau la macao.
- Păcat că n-am pistrui să-mi cadă...
- Nu-i problemă, colorăm câteva cu creionul de buze al soră-mii.
- Ai mari şanse să devii prima friptură.
Ameninţase în glumă, suflând peste cârlig ca apoi să-l împingă către acesta, făcându-l să se depărteze râzând.
- Asta la vista!
Îşi dădea seama abia acum că statul pe lângă cărbunii încinşi de la foc are şi dezavantaje. Hainele începeau să-i miroase a fum, şi nu era nici măcar fum de la prăjeală încă. Situaţia ar fi fost diferită astfel.
- Hai cu micii şi carnea odată! Că las totul şi mă duc pe malu’ celălalt să mănânc cu pescarii!
Ameninţase făcându-i să râdă, pentru că de obicei pescarii ce veneau acolo abia prindeau peşte, şi acela mic; apoi, toţi se îndoiau de faptul că ar avea de mâncare cu ei. Majoritatea erau localnici, venind doar pentru companie şi hobby.
- Ai poftă de moluşte?
Tânărul cu pielea aproape măslinie adusese prima farfurie cu mici, gata de prăjit. El avea tenul mai închis ca fratele său. Erau amândoi scunzi de statură, unul mai slab, iar cel mare, bine făcut.
- Oh,da. Aia e mâncare exotică de lac.
Ar fi vrut să facă asocierea cu pielea lor, dar se răzgândise pentru că ştia că mulţi îi acuzau că ar fi fost ţigani. Se înşelau cu siguranţă, îşi spusese luând farfuria şi începând să aranjeze micii pe grilajul grătarului.
Imediat mirosul începuse să se schimbe, carnea prinzând o tentă mai rumenă.
- Vrei să te ajut?
- Nu, Bogdane. Mă descurc şi singur. Tu ajută-i pe Lau şi frate’tu.
- Şi n-ai vrea să te lăsăm aici cu toţi micii ăştia până îi faci scrum?
- Tu lipseai...
Mormăise ştiindu-l fără să se mai uite. Andrei era cel care îl aducea de obicei pe Lau, şi cel care îi adusese pe ei, cu maşina până acolo. Fiind cel mai înstărit şi matur dintre ei, întotdeauna avea impresia că le poate face pe toate, până şi dictatul sau distribuitul sarcinilor către alţii. Simon nefiind genul conformist şi ascultător, normal că se trezise într-un conflict proaspăt. Doar ce terminase cu Mihai, care-l frecase la cap cu relaţia închipuită dintre el şi Veronica, iar acum apărea altă prospătură.
- Am să stau cu tine cât învârţi micii.
Nu comentase, doar trăsese cu coada ochiului, intersectându-şi privirea cu a tipului pentru câteva clipe. Era scund, cu părul blond oxigenat şi haine largi, cu câteva mărimi mai mari. Genul de om greoi la vedere, dar uşor de priceput când intra cu el în discuţie.
- Mă gândeam că o să fac eu micii. Lau şi Alin nu m-au lăsat.
- Alin găteşte de obicei pentru frate’su. Iar Laurenţiu e prea blond să-şi dea seama ce face. Mi se pare corect.
- De fapt, m-a rugat Cristi să te despart de grătar ca să nu câştigi pariul.
Izbucnise în râs, făcându-i pe toţi să se întoarcă la el. Uneori i se întâmpla să înceapă să râdă şi să o ţină aşa până îi enerva pe cei din jur.
- Şi uitasem!
Confesase către Andrei, prinzându-l de umeri, pentru că statura îl ajuta să-i fie sprijin cât îşi îndrepta spatele după atâta râs. Realizase printre altele că şi acesta zâmbea, dar se prefăcuse că e dinou ocupat cu micii.
Terminase primul rând şi lăsase cu plăcere pe alţii să se ocupe cu aranjarea meselor şi a farfuriilor.
Ar fi preferat să fie singur cu Lau în acele momente, cât privea la el pe furiş în timp ce aranja faţa de masă pe una de mesele de lemn, construite acolo special pentru picnicuri. Înainte zona fusese mai pustie, în copilăria lor în acel loc obişnuiseră să meargă la scăldat. Şi acum se putea înota în lac, probabil dacă ar fi stabilit, s-ar fi dus iar la înot. Doar că devenise mai frecventată de oameni care veneau tot pentru grătar, pescuit sau chiar să-şi spele maşinile.
- Mai ai mult cu ultimul grătar, că-mi plouă-n gură!?
- Nu. De ce n-ai mâncat din farfuria cu mici?
- O păzeşte Cristi ca pe ochii lui din cap!! Să mâncăm toţi la aceeaşi masă, cică...
Zâmbise văzându-l pe Bogdan atât de pofticios, şi apucase unul din micii mai prăjiţi, strecurându-l direct în gura acestuia. Se amuzase pe seama tânărului, care aproape că-l scăpase surprins, dar şi pentru faptul că era încă fierbinte.
- Acum, du-te.
Îl gonise ştiind că nu mai durează mult şi se vor aduna cu toţii la masă să mănânce. Atunci era cu adevărat partea grea, pentru că le e foame, că pâinea chiar dacă va fi destulă tot vor fi cei care să se certe pe ea, şi când venea vorba de mâncat, dintre ei era singurul care prefera să mănânce repede şi pe tăcute.
Chiar dacă era deranjat, nu vroia să plece de lângă ei, ştiind că se vor supăra. Se simţea bine totuşi, bucurându-se de prezenţa lui Lau. Ochii lui deja se obişnuiseră să urmărească în secret acel cap blond ce până atunci stătuse într-un loc.
Terminând grătarul, stinsese cărbunii cu apă şi se grăbise să se ducă lângă ei la masă.

- Lau ţi-a oprit loc lângă el!
Comentase Cristian, mâncând cu poftă, la fel ca şi ceilalţi. Uitându-se pe masă fiecare avea în farfurie câte ceva, inclusiv el, probabil Laurenţiu oprindu-i o porţie sănătoasă de mici şi carne. Observase salata de roşii, aşezându-se pe scaun oftase mulţumit.
- Şi eu care vroiam să stau lângă pistruii tăi.
- Stai jos, că ţi se răceşte mâncarea!
Intervenise Bogdan din stânga lui, trăgându-l de braţ în jos, pe bancă. Aşezându-se forţat, mâna dreaptă i se sprijinise de piciorul lui Lau, făcându-l să tresară. Simţise încordarea lui cu palma înfierbântată, căci îi era imposibil acum să ignore orice interacţiune dintre ei, noroc că ceilalţi erau prea ocupaţi cu mâncatul pentru a observa că încă nu-şi dezlipise palma de pe piciorul acestuia.
O făcuse cu regret, doar pentru a mânca, şi nici atunci nu-şi putea stăpâni impulsul. Îşi imagina clar cum arată locul acela, chiar cu ochii închişi. De obicei îl ţinea de pulpa piciorului exact acolo în momentele lor intime, sărutându-l sau muşcându-l.
Micşorase porţia obişnuită la trei mici şi se ridicase primul de la masă. Nu băgase în seamă comentariile de nemulţumire şi oftaturile lor.
- Mă duc să mă plimb.
Neadevăr, pentru că se grăbea să caute un loc izolat. Aştepta ca Lau să-l urmeze după ceva vreme, şi mersese direct spre locul unde copacii se îndeseau, iar la rădăcina lor stufărişul de arbuşti îngreunau paşii. Ascunşi de priviri, n-ar fi fost locul perfect dacă nu s-ar fi aflat şi blondul acolo. Până una alta îşi aprinsese o ţigară.
Nu-şi nega nerăbdarea, refuzând totuşi să se plimbe. Încă era zi, dar locul acela îmbina verdele copacilor cu maroniul din scoarţa lor, lumina abia pătrunzând printre frunezele dese. La a doua ţigară auzise paşi în urmă, şi privise puţin iritat.
- Am crezut că te-au răpit extratereştrii...
- Pe nabia! – miorlăise Lau, excitaţia întresărindu-se în tonul dulceag – Ai zis că laşi crengi rupte să te pot găsi.
- Eh, aşa era planul de acasă. Nu vrei să mă caţăr prin copaci?
Lau ştia că starea i se schimbase datorită aşteptării, şi nu ezitase în a-i sări în braţe. De data asta nu-l mai lua pe neaşteptate, Simon sprijinindu-i posteriorul cu ambele mâini, trecând imediat la a-l săruta insistent.
- De dragul meu n-ar fi rău să te caţeri prin copac. Ai fi Tarzan, şi eu Jane...
Zâmbise, fiindu-i imposibil să-l mai sărute, şi ţinându-l cu o mână îşi desfăcuse cămaşa ca apoi să o întindă pe jos. Deasupra ei aterizase fără menajamente trupul blondului, cu mâinile drepte şi coatele îndoite, picioarele depărtate cât să-l primească între ele, totul la mila lui. Linsese pielea de pe gât, expusă până la umeri, saliva lui lăsându-i urme ude pe cuprinsul.
- Nu ţi-e de ajuns c-am să ţi-o trag în mijlocul naturii?
- Niciodată...
Ştia că răspunsul îl aţâţa pe Simon, acesta împingându-şi pelvisul peste al său, făcându-l să-i simtă erecţia imposibil de fierbinte. Respirase adânc, închizând ochii, căci altfel ar fi luat-o razna. Până şi cu hainele pe el îi făcea inima să bată haotic, dorinţa acaparându-i dramul de raţiune rămas. Se pierdea întotdeauna, cu aceeaşi teamă, fără ca şatenul să-şi dea seama că are sufletul înjumătăţit.
Simon îl dorea, şi se agăţa cu tot sufletul de dorinţa care le făcea trupurile să se unească iar şi iar. Întotdeauna spera să urmeze o altă dată, o nouă partidă de sex.
Hainele de pe el erau trase cu grabă, şi îşi arcuise spatele, expunându-şi pieptul la dorinţa şatenului, simţind imediat limba umedă alintându-i sfârcurile deja întărite. Jos, mâna acestuia se învârtea leneş pe erecţia lui, pantalonii stânjenindu-i mişcările, dar încă nu se sinchisea în a-i da jos. Simţea cantitatea de salivă mai multă decât de obicei, privindu-l îşi dădea seama că Simon avea să-l devoreze mai ceva ca pe micii de la prânz.
- Ridică-ţi fundul încă nefutut să-ţi dau jos pantalonii...
- Perversule! Nu poţi vorbi mai frumos?
Râsul lui Simon era oarecum malefic, aşa că preferase să-şi înghită următoarea replică şi să-l ajute să-şi dea jos de pe el articolul vestimentar. Avusese parte odată de sadismul acestuia, încât vreo două zile la rând ajunsese să se târască din pat la baie, alegându-se cu febră musculară, diaree şi dureri de cap, pentru că sexul cu Simon îi crea dependenţă. Câteva zile fără şi toată fiinţa lui devenea irascibilă. Făcuseră sex atât de sălbatic încât se apropriase de starea de leşin într-un sens bun al cuvântului. Un fel de nirvana, sau zen...
Tresărise simţindu-l cum îl sărută diferit, lent, apăsând cu buzele lui pline şi moi pe părţi din pielea lui ce începeau să ardă, făcându-l să transpire. Mintea începuse să se ocupe cu senzaţiile, în sinea sa percepând ceva diferit, dar era colecţionarul plăcerilor trupeşti ce-l aveau protagonist pe Simon. Nu concepea să aibă dubii, nu concepea că a face sex atunci şi acolo nu-i cel mai bun lucru care i se putea întâmpla pe Terra.
Se smiorcăise plăcut când dinţii lui Simon apucaseră într-o tachinare scurtă carnea de pe pulpă, exact în locul unde îşi ţinuse mâna cu aproape un sfert de oră înainte. Dar nu conta, în câteva secunde ajunsese la ţintă, sărutând de câteva ori vârful penisului său, înainte de a-l lua pe tot în gură.
- Nhe...
Ar fi vrut să spună nesătul, dar Simon începuse să-l sugă până la ultima fărâmă de minte rămasă. Acum nu avea dubii în privinţa glumelor pe seama persoanelor blonde, se simţea atât de aiurit încât îi era imposibil să mai formeze o frază conştientă. Deschisese gura, gemând întrerupt, o combinaţie între agitaţie şi satisfacţie maximă. Râsul şatenului îi făcea carnea să vibreze, să tresalte sub limba lui ce se rotea nu înainte, ci cu scopul de a-l trage cât mai înăuntru, în cavitatea bucală. Despărţise picioarele simţind degetul acestuia încercându-i gaura, care oricum începuse să i se contracte încă de la primul sărut. Se controla din greu ca să nu ridice tonalitatea gemetelor, ritmându-şi respiraţia.
Simţea plăcerea în valuri intense, adesea ridicându-şi spatele de pe cămaşa lui Simon, transpirat şi înroşit. Era un demon cu chip de om, cu două degete deja în el, şi nici măcar nu reuşise încă să simtă durerea. Sigur nu avea mâini de doctor, dar tachinările mai aveau puţin şi-l trimiteau la urgenţă. Nici nu-l penetra bine că le scotea, lingându-le bine, umezindu-le iar pentru a le vârâ şi mai înăuntru ca prima dată.
Muşcându-şi buzele, n-avea habar cât avea să reziste la o aşa stimulare. Aproape că respirase uşurat când Simon îi eliberase penisul din gură. Se mutase însă mai jos, lingându-i sacul şi testiculele, trecând unde-i era mai drag. Limba acestuia îl penetrase cu uşurinţă, făcându-l să tremure şi să-şi înfigă unghiile în ţărâna din jur, chiar dacă era o senzaţie enervantă. Încă alte câteva mişcări fierbinţi, împunsături insistente în anusul ce i se strângea şi deschidea în ritmul acelei limbi prea lungi, şi ejaculase, simţind fiecare zvâcnire până în vârful penisului, deşi Simon nu-l atinsese acolo.
- Am ratat sosul...
Comentase amuzat, privind cantitatea de lichid alb pe care Lau se străduise să-l ejaculeze cât mai departe de cămaşa lui. Nu că i-ar fi păsat prea mult de pete, dar aprecia atenţia. Îl apucase cu mâna de bărbie, trăgându-l aproape pentru câteva săruturi înainte de a-i veni rândul.
- Dar n-ai ratat friptura.
Rar nu avea o replică pe măsură, Lau trecându-şi degetele prin părul lui, trasându-i apoi cu palmele conturul trupului, până la talie unde se grăbise să-l desfacă la pantaloni. Îl simţea tare, probabil şi incomodat de material. Odată eliberată erecţia, o apucase ferm, frecând-o viguros în pumnul lui ştiind că Simon nu-i genul care să prefere lentoarea când se lungise atât cu preludiul.
Îl ghidase apoi nerăbdător între fesele lui, savurând fiecare centimentru ce intra în locul strâmt, fierbinte, ce-i pulsa de dorinţă. La jumătate, şatenul îşi pierduse răbdarea şi forţase coapsele lor să se unească într-o singură penetrare profundă, lăsându-l fără aer.
Ritmul lent îi făcea porii să se ridice, simţind coapsele lui Simon într-un du-te vino constant, lipindu-se uşor de ale lui cu un sunet plăcut la timpan.
- Să nu gemi mai tare ca înainte. Dacă o să fim descoperiţi, vreau să fie măcar după ce ne-am epuizat amândoi de plăcere.
Aprobase zâmbitor. Simon îl luase în braţe, strângându-l cu apreciere, cât acesta începea să-şi controleze iar respiraţia pentru a nu-şi mai ridica vocea. Uneori îl invidia, căci el reuşea fără prea multe complicaţii să nu geamă decât la final, alteori şi-ar fi dorit să-l audă mai des vocalizându-şi satisfacţia sexuală.
Sărutul complica întotdeauna, şi nu ezitase de a-i fura oxigenul când gurile lor erau unite şi limbile luptau într-un război prefăcut al senzualităţii. Rămăsese cu gura deschisă, saliva curgându-i în jos pe obraz, dar Simon o linsese atent, continuând mişcările coapselor cu fiecare penetrare parcă atingându-l mai adânc. Vroia lent, dar tânjea în acelaşi după graba de a ajunge la împlinire.
Schimbând unghiul şi ridicându-i un picior pe umărul drept, Simon îl penetra la fel de lent dar cu o insistenţă ce-i atingea constant prostata. Străpuns în acelaşi loc, simţind fiecare pulsaţie pe care o avea cel de deasupra lui, fierbânţeala trupului ce-şi împingea coapsele spre fundul lui lacom, ejaculase a doua oară, grăbindu-se să-l ţină cu ambele mâini de fesele ferme, cerând să fie penetrat cât mai adânc. Ştia că Simon va răspunde cerinţei şi închisese ochii înnebunit cât simţise sperma acestuia eliberându-se în el. Nici nu-şi dăduse seama că-l zgârie decât când deschisese ochii, şi scăpase de încleştarea automată a degetelor.
- Scuze, sper că nu te-am zgâriat prea rău.
- Taci...
Buzele lui nu-i apucaseră carnea de pe gât, ci doar zgâriaseră uşor, simţind nervozitatea acestuia. Nu ştia de ce este agitat, simţindu-i inima bătând atât de tare. Şi a lui bătea, dar ritmul lui Simon era diferit.
Se ridicase uşor, aşteptându-se să se ridice de tot, cât despărţise picioarele, relaxându-le pentru a-i face loc. Fusese trântit la loc, Simon penetrându-l iar, semi-erect, înroşit cu ochii aproape închişi, tremurând deasupra. Rotise coapsele, obţinând imediat o reacţie din partea lui.
- Când curge din tine sperma mea, cum dracu’ să nu-mi vină să ţi-o mai trag odată?!
Şi cu asta se trezise asaltat de ceea ce cunoştea prea bine, acele mişcări intoxicante. Îşi simţea iar sângele pulsându-i în partea de jos, penisul devenindu-i erect, anusul contractându-se dureros dar extrem de plăcut cât mişcările rapide forţau toate intrările şi ieşirile. Simon începuse să renunţe a-şi retrage falusul până la vârf, şi-l scotea de tot, ca apoi să-l penetreze cu o forţă ce-i amorţea fundul de plăcere. În câteva clipe uitase de gemete, schimbase poziţia grăbit şi se întorsese cu spatele la el, pentru a-i permite să-l ia cât mai adânc. Îşi coborâse capul în jos, respirând mirosul de iarbă şi pământ, nu numai pe nas dar şi pe gura deschisă. Nici nu realizase că salivează, până ce lacrimile îi curseseră în jos pe obraji, făcându-i privirea clară pentru a observa băltoaca de salivă ce-i cădea de pe bărbie în jos. Era ocupat să se mai şteargă, mâna stângă înşfăcând cămaşa de pe jos, iar cea dreaptă o pusese pe coapsa lui Simon, simţindu-i ritmul şi muşchii ce se încordau la fiecare penetrare. Nu durase mult cât dăduse capul pe spate, închizând iar ochii pentru a savura orgasmul intens, de data asta sperma aterizând în fâşii albe până şi pe cămaşa şatenului. Nici nu-l simţise terminând odată cu el, se lăsase epuizat în jos, simţindu-şi picioarele de parc-ar fi fost din plastilină.
- Lau...
Zâmbise cât limba umedă îi gâdila urechea, urmând câteva săruturi în spate şi la ceafă, Simon având grijă să-i dea părul la o parte. Îi schimbase poziţia trăgându-l spre el, lăsându-l să-i stea în poală.
- Nu ştiu ce s-a întâmplat.
Comentase, lăsându-şi moleşit capul pe umărul lui, cu mâinile pe lângă. Şatenul începuse să râdă scurt, sărutându-i tâmpla grijuliu. Ştia că întrecuse măsura la ultimul număr, dar unele lucruri la blond îl dădeau peste cap şi calmul lui zbura pe fereastră. Dorinţa lua loc raţiunii, şi ceda impulsului de a-l fute până crapă. Nu ştia dacă e posesivitate sau obsesie. Avea destulă răbdare să desluşească misterul, până una alta îi furase alte câteva săruturi, mozolind buzele lor în scurte jocuri erotice care să-i potolească pofta.
- Mergem înapoi pe jos. Vreau să-ţi admir fundul de la spate cât te chinui să păşeşti.
Râsese înfundat, dar imediat se răzgândise. Lau îl muşcase de gât, hotărât să nu-l lase nepedepsit.
• • •

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.