vineri, 21 octombrie 2011

Ploaia care aduce trecutul în prezent

Zilele ploioase de toamnă erau cele mai insuportabile. Senzația de umed acompaniată de frigul de afară îți făcea fiecare os să simtă o durere surdă, deși te prezentai a fi clinic sănătos. Probabil era ceva legat de psihic, ca întotdeauna. Până și ziua lui de lucru fusese agasantă și obositoare, încât drumul înapoi spre casă i se părea mai lung decât de obicei. Avea umbrelă, dar picăturile căzute pe suprafața albastră de material erau atât de greoaie încât le percepea pe fiecare aproape până la piele. Spera să nu fie un început de răceală toată sensibilitatea care se instalase dintr-o dată.

Pașii nu-l ajutau, căci în ciuda stării contradictorii, avea chef de o plimbare. Să înghită puțin aer rece, drept dovadă având fularul desfăcut, la fel și paltonul în care își ținea mâna liberă, pentru puțină căldură. Nu luase cu el servieta, căci în lunile de toamnă parcă totul amorțea, nu doar natura. Lucrul se împuțina, oamenii parcă deveneau morocănoși și închiși. Sau poate timpul îi deforma părerile…

Ajuns între blocuri, pe una din aleile strâmte, se vedea  nevoit adesea să facă loc și altora să treacă. Către margine, observase o siluetă ce i se părea cunoscută, intrând pe alee, apropriindu-se de el. Privirea ascunsă sub o glugă subțire îl bulversase în așa fel încât respirația i se oprise în gât. Se oprise oarecum în loc, încruntându-se. Era Lau! Lau, Lau, Lau! Zbiera mintea lui, crezând că umbrele îi joacă feste, că cineva acolo sus vroia să schimbe acea zi urâtă într-una diferită. Îl salutase, fixându-l grav, căci n-avea habar cum să reacționeze. Tânărul răspunsese cu un zâmbet crud și repezit. Se vedea că se grăbește, dar Simon n-avusese timp să-l oprească ori să mai scoată o vorbă.

Avea senzația că vedea un spectru, o fantomă a trecutului bântuindu-l în momentele sale de slăbiciune. Închisese grăbit umbrela, aproape cu o dorință de a o azvârli departe de el, lăsând ploaia să-i spele fața palidă.  Se întreba dacă nu cumva fusese o apariție cauzată de propriile sale dorințe.

Până când să-l fi purtat în sinea sa? Mai mult decât ca pe reprezentarea realității și mai puțin chiar decât el însuși, simțind cum este înlocuit treptat doar de acele amintiri. Nu doar odată privindu-se în oglindă, își văzuse ochii prea goi, pentru că nu se reflectau în cei albaștri.

Încercase să umple golul cu imaginația, căci viața nu-i mai lăsase decât ficțiunea. Iar trăsăturile, dacă nu le găsea în patul altora, le căuta în propriul scris. Repetând la nesfârșit scenarii dorite, ajungând la o decorporalizare voită. Trupul îi tânjea mereu după ceva ce mintea lui încerca să uite.

Și dacă nu uitase, aflase prin resemnare. Urma să se întrebe până în ultima zi, căci dacă avea motive, de ce nu s-ar fi întrebat în continuu? Era într-o necompletare cu el însuși. Ciudățenia ar fi fost că pașii îl îndemnau înainte, ca pe cineva cu o voință de fier. Fusese însă de ajuns doar o pagină din trecut să se deschidă ca toată voința sa să se clatine. Sprijinindu-se de bara unui gard de fier din apropriere, suspinase încordat. Nu știa încotro să o ia, ar fi dorit să-l urmeze, să-l întoarcă înapoi la el.

Dar ochii lui Lau nu mai erau la fel, chipul lui era același, dar anii i-l schimbaseră ca atare. Aproape un deceniu trecuse între ei, se pregătise pentru ziua în care avea să-l vadă. Își amintea chiar și acel vis straniu cu un an în urmă, când ochii minții îl purtaseră pe un tărâm unde să-l întâlnească. Realitatea însă, era mai dură decât orice vis.  Probabil Lau nu-l iertase pentru felul în care se purtase în trecut, nici nu-și dorea să fie iertat. La vremea aceea oricine ar fi fost, s-ar fi purtat în același mod. Se cunoștea prea bine, chiar și acum, cât momentul de slăbiciune îi trecuse, mâinile calde i se desprinseseră de bara rece, apucând la loc umbrela pentru a se feri iar de ploaie. Pornise spre casă cu pași siguri, căci dacă trecutul ajunsese să-l prindă din urmă, cu siguranță nu era un lucru de care să se teamă sau pe care să-l regrete. La urma urmei, sentimentele sale pentru Lau se rezumau la admirație, nu la dragoste, la atracție fizică mai presus de orice. Exteriorul său era reprezentarea iubitului perfect, dar probabil că interiorul nu s-ar fi completat azi cu cel din trecut. Timpul îl schimbase chiar și pe el.

Lau n-ar fi fost ocolit. Oricum ar fi venit acele schimbări, nu-i putea dori decât să fie fericit. Iar măcar odată întâlnit, să-i mulțumească pentru că existase la un moment dat în viața lui. Nu regreta nimic din ce se întâmplase atunci, toate acele momente speciale, atașamentul lor de atunci sau despărțirea.

Nu se consola cu faptul că avea un iubit. Nu dorea să-l implice pe Cosmin în acea parte de trecut care-l avea ca protagonist pe tânărul blond. O amintire pe care o considera diferită de a altor iubiți, era iadul său, singurul purgatoriu care-i făcea inima să ardă mocnit. Și nu avea de gând să aproprie acel trecut de nimic altceva.

Ploaia răsuna cu ecou, mintea îi era plină doar de acel salut, de vederea unei ființe pe care dorise a o revedea măcar odată. Nu-și imaginase că era atât de devreme, cât erau amândoi încă tineri, cât încă-l putea dori atât de mult. Zâmbise scurt, căci o împlinire și un calm ciudat puseseră stăpânire pe el. Nu știa cărui fapt i se datorează asta, nu credea că-l iubise vreodată. Nu credea să fi iubit pe cineva vreodată, ci doar îl obsedase. Într-un mod bolnăvicios, ceva din el se atașase de tânărul blond, fără a se putea desprinde. Poate de aceea nu-l uitase niciodată.

Prezentul nu reprezenta așa multe pentru el, își continua viața, altfel, viața l-ar fi continuat pe el. O glumă proastă, dar nimic nu stă în loc atunci când cineva dorește. Se văzuse nevoit să meargă mai departe, să facă alegeri la fel de greșite și la fel de dureroase pentru alții. Același Simon, cu chip atrăgător, maturizat și cu o tunsoare diferită. Probabil Lau nu s-ar fi arătat prea mirat să-l știe astfel. Ar fi vrut să-i spună măcar faptul că încearcă să păstreze o relație, că iubitul actual este poate aproape de ce își dorise. Dar se întreba dacă nu cumva se amăgește singur susținând asta.

Închisese umbrela, simțind dintr-o dată nevoia să-și spele chipul în ploaie. Mâncase puțin în dimineața aceea și avea arsuri în stomac, starea de căldură propagându-se în tot trupul. Mergând lent începuse să fie iar atent la ce se întâmplă în jur, în special cât se apropria de casă. Magazinele din apropriere încă mai erau deschise, se gândise  a intra pentru a gusta ceva rapid și a-și potoli golul din stomac.

Mersese la întâmplare, într-unul mic, căci nu avea chef să stea la coadă. Vroia să cumpere ceva rapid și să se ducă acasă. Rafturile erau puțin cam goale, oferta lipsea, câteva fructe care nu arătau prea comestibile erau aruncate la nimereală prin niște lăzi și un miros rânced îi intrase pe sub nări. Cert, nu nimerise locul potrivit, își spusese întorcându-se înapoi.

-        -  Vrei ceva?  Întrebase o voce de undeva de lângă tejghea, și uitându-se mai atent, zărise un cap blond. Pletele erau potrivite, ascunzându-i ochii tânărului sub firele fine.  Se încruntase pentru a-l observa mai bine, dar  becul din magazin nu avea o lumină suficient de bună. Nu se așteptase să întâlnească așa repede pe cineva care să-i stârnească interesul, așa că răspunsese oftând.

-        -  Ceva de mâncare pe aici?

Întrebase mai degrabă din curiozitatea de a pierde timpul acolo să se lămurească dacă tipul arată bine sau nu. Acesta se văzuse cercetat și zâmbise imediat. Nu ezitase să iasă repede din locul în care se afla și să vină lângă Simon. Îl vizualizase de jos până sus, șatenul prefăcându-se că nu observă privirea interesată a acestuia pe moment. Imediat ce-i zărise ochii doritori zâmbise puțin, arătându-i o oarecare preocupare, în aparență. Căci în realitate se simțea și mai încălzit decât fusese, iar umbrela pe care trebuise să o care până acolo îl incomoda.  Mânerul acela îl asocia cu altceva, altceva ce ar fi vrut să aibă în mână. Nu știa dacă emană feromoni, dacă probabil e prea evident atunci când se uită la un tip care este genul lui, sau că ar fi fost un magnet pentru alți bărbați, cert îi devenise faptul că avea să plece cu greu de acolo.

-        -  Ar trebui să spun că nu am ce recomanda, însă nu vreau să pierd un client prețios.

Nu știa cum de acel puștan cu plete blonde îi stârnea așa pofta. Probabil îl afectase întâlnirea cu Lau, dar pe cealaltă parte nu putea nega că nu era o partidă bună, cel puțin din punctul lui de vedere. Îi ajungea până la umeri, avea trupul zvelt, purta haine comode, un tricou și o pereche de blugi puțin cam largi pentru constituția sa. Și se apropriase mult prea confortabil de el, fixându-se ca într-o bătălie a celui care cedează primul.

-         - Frumos fular.
Admirase acesta, dar contrar spuselor, nu atinsese fularul, ci brațul lui Simon, urcându-și degetele cu o mângâiere ce o simțea prin materialul paltonului. Se oprise la umărul acestuia, strângând stofa elegant. Gesturile sale păreau contrare muncii pe care s-ar fi presupus că o depune.

-         - Mersi. E destul de cald, cred că ar trebui să-l dau jos.
-       -   Așa cred și eu…

Rămăsese fascinat de buzele tânărului, frumos deschise, căci îi anticipase sărutul, răspunzându-i pasional. Își lipise trupul de al lui, luându-i fularul de la gât și așezându-l pe tejgheaua din sticlă. Nu crezuse că sărutul lor va dura atât de mult, dar după încercarea de potrivire a buzelor într-un joc mai mult decât incitant, se continuase cu mușcături între pauze de respiro și apoi cu gurile deschise, Simon jucându-se cu limba acestuia în toate modurile posibile. 

Deși simțea atâta încordare în partea de jos a corpului, o oarecare relaxare îi cuprinsese simțurile, lăsându-l pe blond să-i ghideze limba de câteva ori. Era jucăuș dar fără a se teme de obscen, cât începuse să i-o sugă de câteva ori.  Părea că acel sărut nu se mai termina, nu nega că era cât se poate de hipnotizat de acea atmosferă senzuală dintre ei, îi oprea respirația în gât imaginându-se deja satisfăcându-l pe blondin. Însă, hotărât acela nu era locul potrivit. Printre lăzi de fructe și legume, pungi cu chestii așezate haotic în rafturi sau pe tejgheaua de sticlă, apoi își amintise că blondul nu închisese magazinul, oricine putând intra peste ei.

-          -Te vreau, dar nu aici. Nu-i locul potrivit…

Insistase, prinzându-i chipul între palme pentru a-l opri din sărutat. Dându-i pletele de pe frunte observase că și acesta avea ochii albaștri, lăsându-i picioarele moi pentru o clipă. Nu așa trebuia să fie dragostea la prima vedere, nu trebuia să simți nevoia de a întinde pe jos persoana respectivă și a o avea până la epuizare. Atracție la prima vedere? Se întrebase captivându-i iar buzele, cât blondul îl aprobase distrat.  

Tânărul îl apucase de mână, scoțându-l afară din magazin, înapoi în ploaia care se întețise. Abia acum realiza că mâinile acelea cu mișcări dibace îi desfăcuseră nu doar paltonul, ci și haina împreună cu primii nasturi de la cămașă. Simțea stropii de ploaie căzându-i pe piept în jos, domolindu-i fierbințeala.

-         - Stau acolo!

Arătase spre primul bloc, la nici cinci metri de ei, și îl trăsese mai departe de mână într-acolo. Simon ținuse pasul cu acesta, urmărindu-i spatele cât se mișca. Dezbrăcatul din priviri putea fi util în astfel de momente.  Rămas fără fular și umbrelă, dar cu preocupări mai intense, intrase în garsoniera aflată la parter, și imediat se trezise sărutat iar cu aceeași intensitate. Brațele sale îl primiseră pe tânăr automat, de data asta cu o vervă dogoritoare. Trebuia să-i simtă pielea caldă frecându-se de a lui, fiecare articol vestimentar de pe acesta fiind tras și aruncat pe jos într-o grabă incontrolabilă. Nu s-ar fi recunoscut niciodată dacă s-ar fi privit pe sine ca într-o secvență de film. Își amintea cât de deplasate i se păreau astfel de momente din filme, dar trăindu-l acum pe pielea lui.

Dorința cu care blondul îi devora gura era prea excitantă, îl făcea să-și piardă capul. Acesta însă nu se lăsase mai prejos, scăpându-l de toate hainele, mai puțini de pantaloni. Ajunși la pat destul de repede, Simon nici nu mai observase camera din jur. Doar lovindu-se cu picioarele de margini realizase că acolo era capătul unde începea adevărata aventură.

-        -  Înainte de a merge mai departe, vreau să știu cu cine am onoarea…

Îl oprise puștanul, împingându-și insistent coapsele spre ale lui, știind că îl poate simți chiar și prin materialul pantalonilor. Erecțiile lor erau evidente, Simon dorindu-și nimic altceva decât să-l țină acolo sub el și să-l facă să scoată doar gemete pe gură.

-       -   Simon. Vrei să știi tot numele?
-        -  Momentan doar atât. Eu sunt Gabriel.
-      -    Ha…un îngeraș…

O spusese fără să vrea, nu știa dacă îi place ideea de blasfemie sau ideea că putea asocia chipul cu numele atât de bine. Gabriel îi zâmbise fără să zică altceva, lăsându-se alintat de limba acestuia, ce începuse a-l gusta pe gât în jos. Pielea îi mirosea a transpirație și ploaie, avea o răcoare plăcută , își deschisese buzele pentru a cuprinde cât mai mult cu gura, mușcându-i sfârcurile până la durere, căci blondul se zvârcolise vocalizând. Gemetele erau muzica pe care adora să o audă.

-        -  Regret că mă opresc dar îmi trebuie ceva pentru a pătrunde porțile raiului…

Blondul râsese, amuzându-se copios de asocierile pe care începuse să le facă. Îl aplecase pentru câteva sărutări mici, înainte de a se ridica din pat pentru a căuta într-un dulap din apropriere. Un șir de prezervative și un tub de ulei special aterizaseră lângă el. Le desfăcuse pe rând, la nevoie, cât Gabriel profitase de poziția lui nouă, aplecându-se pentru a-l deschide  la pantaloni. Îi linsese erecția pe tot cuprinsul ei, apucându-i vârful în gură, sugând intens cât să-i dea fiori pe șira spinării. Avea nevoie exact de asta, își spusese încurajându-l din priviri. Tânărul părea c-ar fi vrut să-i soarbă toată esența, încercând să-i înghită falusul cât putea de mult fără a se îneca. Mușchii coapselor i se încordau plăcut, simțind nevoia de a-și agăța degetele în pletele lui.

Îl lăsase să-l stârnească și mai mult de atât, deși nu se apropria de senzația de ejaculare, simțea acea excitație constantă, o stare euforică ce-l făcea să devină mai agresiv. Trecuse prin vizorul minții poziții în care ar fi vrut să-l fută prin saltea, și îl oprise imediat. Nu mai putea întârzia cu nimic, avea un fund de probat.  Nici măcar nu-i păsa dacă e de acord sau nu, își învârtise prezervativul pe erecție și-l poziționase pe blond la loc sub el. Deschisese tubul și storsese o cantitate de cremă suficientă pentru a-l lubrifia bine. Nu durase mult cât îl penetrase cu un deget, și îl adăugase pe al doilea.

-       -   S-ar putea să fiu mai dur…

Atenționase, mângâindu-l pe obraz. În acele momente de așteptare, îi amintea de Lau, ca o fantezie ciudată, ca și cum lucrurile trebuiau să se așeze astfel. Atingerile acestuia, sărutul dintre ei ce venea ca o confirmare și șoaptele de accept. Se apropriase într-un final, fără a întrerupe sărutul, penetrându-l lent, reținând fiecare inel ce se deschidea pentru a-l prinde în orificiul fierbinte. Simțea locul vibrând, fierbinte și plăcut de strâmt. Încercase prima mișcare, cu o lentoare ce-l îndemnaseră pe blond să își depărteze picioarele pentru a-l trage mai aproape.  Nu observa urme de jenă sau durere pe chipul acestuia, doar o atenție deosebită pentru el. Nu se așteptase să fie tocmai el cel studiat îndeaproape. Încercase să-l distragă sărutându-l.

Ritmul i se schimbase într-unul constant, începând a-și mișca coapsele în sus, găsind imediat punctul sensibil din interiorul tânărului, căci acesta gemuse pierdut. Pelvisul i se încordase, anusul deschizându-se și relaxându-se cât să poată fi penetrat mai adânc. Nu pierduse ocazia de a-și împinge falusul cât mai înăuntru și cât mai dur posibil, carnea lor lovindu-se constant.

Gabriel își lăsase capul pe spate, expunându-și gâtul la mila limbii lui Simon, care nu ezitase în a-l tachina cu săruturi umede sau rotiri de coapse, cât făcea pauze între săruturi. Simțindu-l prea încordat, spatele arcuindu-i-se des, șatenul îl oprise înainte de a ajunge pe culmile plăcerii. O parte din el nu vroia să termine atât de repede, să-l poată avea o noapte întreagă. Îl penetrase dintr-o parte, ridicându-i unul din picioare pentru a intra cât mai adânc. Blondul își lăsase trupul pe mâinile lui Simon, tresărind mai des la penetrările acestuia, semn că nu mai avea mult până la orgasm. Căutase buzele șatenului, sărutându-l dintr-o parte pe maxilar până la gura întredeschisă.  Își ondulase coapsele, tachinându-l la rândul său, scurt, cât Simon revenise la penetrările puternice, izbindu-i trupul cu fiecare apropriere. 

Avea nevoie de acea descărcare, ca un șoc electric ce-l cuprindea, nu doar pe el. Simțea acea totalitate a unui orgasm împărtășit, ejaculând imediat ce văzuse fâșiile subțiri de spermă ieșind din vârful penisului rozaliu. Satisfacția îl lăsase nemișcat, suflând aerul cald peste gâtul tânărului, cât îl săruta pentru a-și distrage atenția.

Îi trebuia mai mult de atât pentru a fi satisfăcut, pentru că treptat descoperea detalii despre trupul tânărului care-i făceau penisul să pulseze iar și iar. Nu-l retrăsese, împingându-și coapsele în semn că nu are de gând să se oprească.

La fel cum nici ploaia nu încetase, nici măcar după miezul nopții, pauza lor venise după cinci runde de sex pasional, Simon savurând o țigară, privind trupul blondului printre fumul ce se risipea rapid în aer. Gabriel deschisese ușa de la balcon, răcorindu-și carnea înfierbântată în afară. Se întorsese brusc spre el, fără alte explicații.

-      -    La început am căutat doar o partidă de sex…Aș vrea să știu dacă se poate mai mult de atât.
-        -  Am pe cineva.

I-o tăiase Simon, deși ar fi preferat să nu-și amintească de asta. Liniștea sa se risipise, făcând loc întrebărilor și dubiilor. Începuse să se îmbrace când Gabriel îl oprise din mișcări cu o mână sigură,  atingându-i nodurile degetelor cu palma catifelată.

-        -  Nu mă deranjează să fiu pe locul doi.

Suficient cât să-l oprească din a pleca, buzele tânărului trăgând iar spre ale lui. Sărutul fusese mai lent, se întreba dacă nu cumva puneau pecetea unui acord tacit. Putea fi tânărul blond un substitut al lui Lau? 
• • •

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.