marți, 15 ianuarie 2013

Inegal



Nu era prima oară când se afla singur, într-o cameră obscură. Câte o mașină trecând lent lumină încăperea cu farurile sale. Se simțea stânjenit de situația actuală.  Era insuportabil gândul că amândoi s-ar forța să salveze relația. 

Luca îi sugerase ideea, care începea să încolțească undeva în sinea lui, căci o parte din el se regăsise în situația de față. Mergea mai departe până ceva mai bun avea să apară la orizont. Un zâmbet amar apăruse pe chipul lui, profitând că este singur în camera străină. 

Probabil Cosmin avea același sentiment, dar după cum arătau faptele, era prea bun în a disimula situații și a le întoarce în favoarea sa, astfel încât n-ar fi recunoscut nici în ruptul capului. Nu îl crezuse în stare de a-i trăda sentimentele, pentru că oricâți ar fi trecut prin patul lui, niciodată nu i-ar fi schimbat pentru tânărul brunet. Trebuia să-i dea dreptate atât lui Emi cât și lui Petre, Cosmin îi întorsese moneda cu vârf și îndesat. 

Ar fi vrut să fumeze, însă încremenise pe fotoliul acela rece, scos din contextul designului, pentru că nu se potrivea cu nimic din cameră. Nu stăruise să studieze vreodată mobila din camera lui Gabriel, însă cu siguranță nu acesta făcuse alegerea ei, asta putea să deducă chiar și la o simplă privire.

Alegerile totuși spuneau ceva despre cel care le face. Și alegerea brunetului fusese una destul de disperată, căci rivalul lui, dacă l-ar fi putut cataloga drept rival, era un tip trivial, recunoscând la o simplă privire că era genul care își făcea o bucurie din nefericirea altora. 

Nu știa dacă să se simtă măgulit că iubitul său își coborâse standardele când venea vorba de trădare, alegând un tip mai urât de cât el, spus la modul modest, sau enervant. Cert, simțea mai mult scârbă. Gândul că acel tip l-ar fi sărutat pe Cosmin, măcar odată, iar el să sărute, indirect acele buze, îi întorcea stomacul pe dos.

 Nu gândea totul din îngâmfare, nici măcar din gelozie. Gelozia nu își avea locul în greșeala comisă de Cosmin, mințindu-l. Nu oferise acelui tip decât aceeași minciună, pentru că nici acela nu știuse adevărul. Decepție era singura senzație la care se putea gândi. Și silă. Până și simplele priviri pe care i le arunca începeau să-l sâcâie. Ultima lor întâlnire fusese un dezastru.

Lucru pe care Cosmin nu îl înțelesese în întregime. Probabil că era incapabil să o facă. Personalitatea aceasta cu care se dezvăluise, adevărata lui față, îl făcea pe Simon să-și pună întrebări în legătură cu viitorul lor. Știa sigur că și el poartă vina, pe undeva, însă, nu scuza minciuna. Ar fi preferat ca iubitul său să-i spună că este nesigur și simte nevoia să caute pe altcineva. Astfel ar fi putut să ia o hotărâre concretă, să încerce să-l recucerească sau să-i dea libertatea de a fi fericit. Și nu îi era teamă față de niciuna din variante.

Știa sigur că orice ar fi decis Cosmin, în el nu avea să se schimbe nimic. Inclusiv greșeala acestuia nu îl afecta decât la suprafață, râcâind doar orgoliul lui, nicidecum să-i atingă inima. Nu reușise niciodată să pună la inimă actele altora. Obișnuință ce-l ferea întotdeauna de răutăți, o regulă după care se ghida. Nimic nu avea puterea să dureze o infinitate, dacă nu se destramă, se schimbă. Dacă se schimbă, poate dispare de la sine.

 Avea o intuiție tăioasă când venea vorba de oameni. Însă, situațiile și timpul, îl împiedica pe moment să facă pași mai mari pentru a depăși situația. Încerca, lent, să-și diminueze nervii, nicidecum să uite sau să ierte. Cosmin nu merita un asemenea cadou, cel puțin nu momentan, cât fusese umil și plin de regrete, cerând iertare cu ochii în lacrimi. Doar nu avea tupeul să-l ia peste picior? Greșise persoana cu siguranță.

Mai drept și sigur ca niciodată, ridicându-se  de pe fotoliu, parcă să-și pună gândul în fapte, își dezmorțise genunchii. Nu știa care-i sunt gândurile iubitului său, conta prea puțin, însă încă o greșeală ca aceasta și i-ar fi întors spatele cu prima ocazie. Fără obiceiul prost al regretelor, era omul la a cărui inimă se ajungea doar prin adevăr. Cosmin era laș, ascunzându-i încă o mulțime de lucruri. Spera ca într-o zi să nu vină altul, cu puterea de a spune lucrurilor pe nume, și pe care să-l urmeze, lăsând în urmă acest băiat ascuns în trupul unui bărbat. Simon l-ar fi părăsit cu siguranță dacă n-avea de gând să înceteze cu temerile lui fără motiv.

Avea trupul rece, luminile din stradă nereușind să-i inducă o stare mai liniștitoare. Auzise cheile în yală, imediat apoi pași apăsați ce se apropriau de camera unde era.

-          Nu am găsit berea ta preferată…

Tânărul blond intrase afectat în cameră, fiind tras imediat într-o îmbrățișare strânsă. Simon își dusese brațele peste corpul lui cald, cuprinzându-i talia subțire cu palmele, lăsându-și bărbia să se odihnească pe capul acestuia. Inhalase mirosul dulcea de șampon de pe firele de culoare deschisă, închizând ochii relaxat.

-          Mi-era frig.

Căutase o scuză pentru comportamentul lui subit. Nu avea o scuză pentru a fi așa atașat de cineva dintr-o dată.  Gabriel nu scosese o vorbă, acceptându-l în brațele sale cu obișnuința cuiva cunoscut. Fiecare gest al acestuia îi inducea senzația de retrăire a unui moment din trecut, deși totul se întâmpla pentru început.

Simon îi mângâiase obrajii cu degetele ambelor mâini, simțind finețea pielii prin fiecare falangă. Îi stârnea o poftă stranie de a-l săruta, nu doar în acele locuri, cât peste tot. Slăbiciunea lui devenea mai evidentă în momente vulnerabile. 

Se rezumase la a-i răvăși pletele blonde, ca apoi să-l aproprie pentru un sărut scurt, buzele lor atingându-se lent, deschizându-se ca și cum s-ar fi căutat demult. Era cuprins de o liniște interioară, ca o bătaie de tobă în surdină, și nu își dădea seama dacă îi bate inima de plăcere sau datorită puștiului blond. Luca îl muștruluise pentru atitudinea sa frivolă, la fel și Petre, luându-l peste picior că se dă la puștani, însă trecând peste toate micile tachinări, observase că cei adolescenții și bărbații mai tineri decât el aveau o atracție preponderentă pentru el.  Se simțea la fel de atrăgător în orice situație, dar în special când avea pe cine să-și exercite puterea de seducție.

-          Și totuși, Simon, trupul tău e foarte fierbinte…

Șoptise Gabriel, cât îl mângâiase constant pe gât și piept în jos, unde îi putea simți atingerile pe sub cămașa desfăcută la cei câțiva nasturi. Un început bun, închisese ochii lăsându-se pradă senzației plăcute de a fi dezmierdat de acele mâini care-l doreau atât de mult. Acele degete subțiri și catifelate aveau calitatea de a-l face să se simtă în stare de orice, inclusiv de a uita. Își mușcase buzele, știind că va urma o partidă de sex.

-          Te doresc, știi bine asta. Nu mă pot abține să nu reacționez, îmi amintești de el și în același timp mă consolezi. Îți dai seama cât de mult vreau să-mi descarc furia că ai apărut în viața mea?!

Ochii aceia înlăcrimați nu-l convingeau deloc, era prea absorbit de febra momentului. Era periculos de violent dintr-o dată, izbindu-l pe blondin de zid, forțându-i buzele să se deschidă ca apoi limba să-i guste gura  umezită deja. Tânărul se conformase, gemând sub asaltul care-l lăsa tremurând. Printre ochii lui înlăcrimați părea că zărește ceva umed pe obrazul lui Simon. 

Controlul acestuia fusese zdrobit într-o clipită doar, apucându-i umerii pentru a-l trage spre el cu aceeași pasiune. Bănuia că furia șatenului era de fapt o dorință împlinită, imediat ce avea confirmarea că săruturile și îmbrățișările deveneau reciproce, sentimentul se transformase într-o patimă nestăvilită de a-l avea. Se împiedicau unul de celălalt până la pat, reușind să-și țină buzele într-un sărut continuu, limbile lor jucându-se benevol.

Simon îi deschisese brusc hanoracul, dintr-o singură mișcare ce-i trăda nerăbdarea. Avea respirația întretăiată, ochii amețiți de plăcerea ce nu-i consumase pe deplin încă. De pe chipul lui dispăruse orice urmă de îngrijorare sau încruntare. Blondul cunoștea motivele și bănuia că întrevederile lor sunt mai mult de o consolare. Aduceri aminte sau nu, șatenul uita de toate în prezența lui. Lucru care-l încuraja, îi dădea aripile de care avea nevoie pentru a merge mai departe. Cosmin, Emi sau oricare ar mai fi fost, avea să șteargă urmele lor de pe trupul lui.

-          Simon, Simon, Simon…

Știa ce efect avea prin simpla pronunțare a numelui acestuia, făcându-l să-și piardă mințile. Șatenul rupsese gulerul de la tricoul lui în graba de a-l da jos, expunându-i pielea ochilor săi lacomi.  Săruturile și mușcăturile îi făceau spatele să se curbeze de plăcere. Îl striga rugător, ridicându-și coapsele către ale lui, încercând să-i simtă erecția peste a sa. Închisese ochii cât valul de plăcere îl făcea să tremure.

Se simțea mai viu ca niciodată, pielea fierbinte a blondului alunecând peste a lui, mirosul transpirației lor începând să acapareze toată camera și perspectiva unei nopți fierbinți întreceau așteptările sale despre cum și-ar fi petrecut zilele fără Cosmin. Sigur, nu ar fi stat să-și plângă de milă nici măcar o secundă.

 Deschisese blugii tânărului, trăgând de fermoar cu dinții, ca apoi să se amuze pe seama sunetelor înfundate pe care le scotea acesta, nerăbdător pentru atingeri ferme. Îi luase penisul în gură, încercând să nu saliveze prea mult. Îl excita modul în care organul se înfățișa ochilor săi, păstrând o culoare uniformă până la vârf unde rozul predomina. Știa că și sfârcurile blondului vor avea aceeași nuanță, de obicei trupul respecta o anumită paletă. 

Îi lipsise gustul acela puțin sărat și mirosul de sex, acum că îl sugea cu insistență, simțindu-l cum se întărește sub asaltul buzelor sale.  Între timp îl dezbrăcase de tot și zâmbise mulțumit, genunchii îi amorțiseră oarecum, dar putea sta o oră în aceeași poziție, satisfăcându-și partenerii într-un ritm constant. Scosese din buzunarul pantalonilor săi câteva prezervative și o sticlă de plastic mică, din care își unsese degetele de la mâna dreaptă cât să facă penetrarea ușoară. Le ghidase repede între picioarele blondului, care începuseră să tremure ca piftia. 
-          Vrei să ne mutăm în pat?

Întrebase, văzându-l cât anticipează senzația și nu știa dacă de dorință sau teamă. Acesta i se prăbușise în brațe, mișcându-și trupul cu ușurință, deasupra lui. Mâinile i se mișcaseră în grabă, putea părea nătâng, dar dorința îl făcea să depășească ezitările. Scosese erecția lui Simon din pantalonii pe care îi purta, ca apoi să-i ghideze mâna către orificiul care zvâcnea râvnindu-l. 

-          Nu mai am răbdare, fute-mă te rog, mai repede!

Adăugase imediat încă un deget pentru a-i lărgi orificiul, blondul îi făcea sângele să-i fiarbă în vine, falusul pulsându-i sub atingerile sale. Îl mușcase de gât, trăgându-i de piele știind că va lăsa urme. Linsese apoi, insistând să-i guste fiecare curbă a gâtului până pe umeri în jos, fără a uita să-i mângâie sfârcurile întărite. Îi trasase conturul brațelor cu limba, lăsând dâre de salivă cât mai evidente. 

Nu așteptase prea mult să-l penetreze, îl ridicase ușor de coapse, coborându-l peste falusul său, curbat de așteptare. Blondul i-l ghidase cât mai adânc, masându-i sacul totodată. Atacase nervos gura acestuia, limba pătrunzând fără prea mare rezistență peste a noului său partener, jucându-se cu ea în cercuri. Trupurile lor erau atât de compatibile, atingerile pe care Gabriel i le oferea îl excitau ducându-l către o uitare perversă de sine. 

Prinsese cu palmele fesele acelea ferme, carnea mulându-se perfect în mâinile sale. Ridicându-l și coborându-l spre penisul său întărit, blondul își lăsa trupul manipulat cu aceeași ușurință care-i amintea prea mult de alt blond din trecutul său. Stârnit de memoriile care rămăseseră întipărite chiar și pe trupul său, îi apucase talia cu brațul drept, privindu-l fix în ochi.

-          Mișcă-te singur.

Îndemnase, lăsându-se pe coate, cerând de fapt, să-i privească trupul plăcut, cât timp îl satisfăcea. Gabriel îi răspunsese cu un sărut insistent, plimbându-și limba peste buzele lui. Simon deschisese gura oferindu-i-o în joacă. Blondul începuse să se miște singur deja, coborându-și doritor coapsele, graba sporind intensitatea cu care îi răspunsese până atunci. Nici o clipă nu-și atinsese penisul, iar el nici nu avea de gând să i-l atingă. Vroia să-i ofere un orgasm cum știa cel mai bine.

-          Mai repede! Te rog!

Cerșise, oarecum frustrat de faptul că Simon nu făcea altceva decât să-l sărute și să-și plimbe mâinile peste trupul lui încins. Nicidecum să-și miște coapsele, lăsându-l pe blond să miște coapsele și fundul, trăgându-i penisul în orificiul strâmt cu mișcări rapide, dar insuficient de satisfăcătoare.  

Zâmbise provocator și ridicându-l ușor în aer, ținându-l de subraț, începuse să-și miște și el coapsele, la rândul său, făcând carnea lor să se lovească constant. Sunetele jilave erau acompaniate de gemetele lui Gabriel. Simon prinsese saliva ce-i curgea de pe buze ca pe o otravă mult dorită. Își coborâse brațul, sprijinindu-i bine talia, acum că se simțea totalmente surescitat, obsedat să-l fută până ce-i amorțește pula.

 Nu durase un minut și sperma blondului explodase între ei, pe abdomenul lui și pe piept. Un amănunt constatat printre respirații întretăiate, era atent la gemetele care i se transformaseră în sunete ascuțite, acum că trupul firav nu mai putea face față atacului sexual. Nu se oprise din a i-o da cât putea de tare, simțindu-l atât de strâmt încât o căldură ciudată i se răspândise în tot trupul.  

Simțise pumnii tânărului care i se încleștaseră în păr abia atunci când fesele îi vibraseră, aproape scăpându-i falusul din orificiul strâmt. Simon îl înfipsese înapoi, făcându-i trupul să i se  cutremure, blondul lăsându-și capul pe spate, gemând insistent. Nu ejaculase, dar știa că avusese un orgasm care-l amețise totalmente. Pentru câteva clipe nu mai văzuse nimic în fața ochilor. Știa că Simon nu-l mai penetrează și că își depărtase trupul de al său.

-          Ești bine?

O făcuse intenționat, dar nu avea să-i spună niciodată. Își mușcase buzele, constatând că este la fel de sadic precum era cu Lau. Blonzii scoteau întotdeauna latura lui întunecată la suprafață. Gabriel dăduse pozitiv din cap, zâmbindu-i reconfortant.

-          Te-ai dat în petic, nu m-aș fi gândit la tine să fii atât de sălbatic.

Râsese de propria naivitate. Sigur, Simon era genul de bărbat care arăta în stare de orice când venea vorba de sex, însă, n-ar fi crezut că-l putea fute până la a nu-și mai simți corpul. Însă, după un orgasm cum nu mai avusese parte în viața sa, meritase toată această epuizare.

-          Promit să nu mai fac…
-          Mincinosule! Știu că vrei.

Își revenise pentru a-l apropria, prinzându-l de ceafă pentru un sărut lent, savurând cu plăcere plimbarea pe care limba lui Simon o făcea prin gura sa. Ar fi vrut să se declare înnebunit deja, bărbatul acesta pe care-l cunoștea de câteva săptămâni doar, era în stare să-l aducă într-un asemenea hal încât totul părea ireal.

Șatenul îl ridicase de pe podea, cărându-l până la pat. Locuia într-o simplă garsonieră, așa că patul nu era greu de găsit. Era unul mic, dar suficient de încăpător pentru două persoane. Simon îl așezase atent, sărutându-i buzele când își dusese brațele peste umerii lui, doritor de alintări. Imediat își strecurase trupul gol alături de al lui, acoperindu-se cu pătura lăsată pe marginea patului. 

Prins în brațele acestuia, nu-l mai interesa decât să-i asculte respirația constantă, să-i simtă inima bătând ritmat și pielea ținând-o caldă pe a lui. Șatenul nu-și dădea seama câte speranțe îi putea oferi, doar cu câteva gesturi simple.  
• • •

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.